Liber arbitru

 

Am publicat în urmă cu o săptămână anunțul pentru cursul ”Cum să fii liber într-o lume plină de constrângeri” pe care la cererea mai multor cursanți, l-am pregătit de ceva vreme. În ultimele zile, am primit și unele păreri referitoare la cât de utopic este acest subiect, pe motivul că ar fi imposibilă practicarea libertății în lumea în care trăim. Dacă ne uităm în dicționar, ”libertatea”, ca oricare alt cuvânt, se definește din mai multe perspective, însă în cursul nostru de pe 2-3 februarie 2019 ne vom ocupa de conceptul de ”libertate” definit ca ”Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a

societății.1

Să devii liber într-o lume a sistemelor, presupune parcurgerea conștientă a unui drum de la exterior (lumea cu constrângerile ei), către interior (propria ta ființă), cuvântul de referință fiind ”conștient”.  Exteriorul nu îl poți schimba, oricât de puternic ai fi. Singurul loc de care te poți ocupa, este interiorul tău.

Ce ai sădit acolo preluând din exteriorul tău și nu te lasă să fii liber? Ce nu te lasă să alegi să trăiești acele experiențe despre care îți șoptește în ureche o voce auzită doar de tine?

Și când vorbesc despre experiență, mă refer la situații precum schimbarea locului de muncă, mutarea într-un alt oraș, o altă țară sau o altă casă, saltul de la angajat la liber profesionist sau antreprenor, schimbarea radicală a carierei și pornirea de la zero, o nouă poveste de dragoste, sau chiar acceptarea fenomenului morții ca o transformare, ca parte din viață, nu ca finalitate a ei.  

Dacă ne uităm la lista scurtă de mai sus, ne vom regăsi cu toții cel puțin într-o zonă pe care am trăit-o sau pe care o trăim actual. Și dacă ne gândim de ce ne aflăm acolo, răspunsul profund este pentru că ne ferim, sau ne este teamă de ceva: să nu rănim pe cineva, să nu pierdem ceva sau pe cineva, să nu rămânem fără bani… pe scurt, să nu greșim ceva undeva față de noi sau de altcineva.

Iar dacă nu am depășit această zonă de frică, nu putem fi liberi!

Îndrăznesc să spun că cea mai mare constrângere a vieții este frica, iar ea nu ne este exterioară. De aceea, la acest curs, ne vom ocupa exact de această zonă a mentalului propriu, care ne blochează să ajungem acolo unde ne dorim.

Menționam mai sus că pentru acest curs, cheia este cuvântul ”conștient”. Când devii conștient de ceea ce ești cu adevărat, frica dispare.

 

”Cum putem deveni conștienți?”, este întrebarea la care vom răspunde în timpul celor două zile de curs, folosind câteva tehnici care să ne liniștească agitația din minte și să ne trezească starea de observator asupra propriei vieți. Va fi un pas către lucrul cu propria persoană, care necesită timp, răbdare și perseverență. Atunci când nu găsim timp suficient, când ne pierdem răbdarea și când alegem perseverența doar pentru situații care ne aduc beneficii imediate, filmul propriei vieți curge pe o stare de lipsă. Ceea ce ne rămâne însă, este întoarcerea către credință și înțelegerea profundă că suntem mai mult decât ceea ce credem în acest moment că suntem. Și dacă o avem, am făcut deja drumul pe jumătate, pentru că începem să ”umblăm prin credință, nu prin vedere” [2 Corinteni: 5:7].

Dacă vă simțiți pregătiți și suficient de motivați intrinsec să deveniți conștienți de ceea ce sunteți cu adevărat și să acționați în consecință, vă așteptăm la curs. Detalii aici.

    

 

La finalul lunii trecute, pe 29 martie, ne-am revăzut în București în cadrul comunității WomenEsteem, la deja obișnuita întâlnire lunară dedicată femeilor ce activează în mediul de afaceri. Seara se anunța plină de prezențe care mai de care mai interesante. În final, în urma unor ”accidente” de ultim moment, am sfârșit prin a avea prezente șapte femei minunate, care au dat consistență și sens acestei seri. Se spune că oricât de mult ți-ai dori să faci ceva sau să iei parte la o acțiune, aceasta se va întâmpla doar dacă ești cu adevărat pregătit să trăiești acea experiență. Ca atare, dintre cele 25 de persoane anunțate inițial, faptul că au ajuns 7, este o reconfirmare că undeva, lucrurile se așază așa cum este mai bine pentru fiecare dintre noi.

Am început această seară cu un exercițiu de conectare bazat pe tema întâlnirii noastre. Trebuie să mărturisesc că totul s-a întâmplat pe moment. Când ești ”pregătit” pentru o audiență mare și te trezești cu o realitate diferită de cea așteptată, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te adaptezi, să improvizezi și să lași o parte din creație în mâna cocreatorilor prezenți. Ca atare, am ales inspirația de moment și zarurile au fost aruncate!

Alegerile doamnelor prezente au conturat perfect ceea nu stătea în controlul meu și iată că ne-am ales cu un exercițiu cu părți adiționale la cererea participantelor. Ne-am jucat cu ”rigiditatea regulilor” versus ”libertatea de a alege” și am văzut impactul psihologic direct al setării mentale inițiale. Concluzia interesantă a exercițiului, simțită și conștientizată de către participante a fost aceea că atunci când alegi un cadru bazat pe reguli clare, chiar dacă ți se dă libertatea de a alege să fii spontan și să-ți creezi propria poveste, mentalul tău se mișcă într-un cadru delimitat, raportându-se la reguli care nu vin sub nicio formă din exterior, ci din interiorul tău, din propriul sistem de referință asupra a ceea ce crezi că poți să faci sau nu. În același timp, persoane care au pornit cu ideea de libertate a alegerii, au păstrat același sentiment chiar și într-un cadru limitat de reguli bine stabilite.

A doua parte a serii, a fost susținută de Mihaela Tatu, care ne-a provocat să ne poziționăm în ceea ce numim ”viața noastră”.

”Unde ești tu în viața ta?” și ”Ce faci tu cu viața ta?” au fost cele două întrebări de bază, care ne-au scos rapid din zona de confort și amorțeală rutinieră și ne-au făcut să ne poziționăm în timpul și spațiul propriei traiectorii profesionale și personale. Teoretic, zici mereu că știi unde te afli. Practic, când ți se pune o întrebare directă și cineva te privește în ochi transmițându-ți continuu și constant celebrul ”Cut the bullshit!”, ceva se mișcă în tine într-un mod nou și alegi pe loc să fii autentic, pentru că altfel de ce ai veni la un astfel de atelier, dacă nu să fii tu cel real, preocupat de ceea ce ești?

 

Și pentru că tot vorbeam despre spontaneitate și alegeri, Mihaela nu s-a limitat doar la poveștile noastre împărtășite pe baza celor două întrebări, ci ne-a provocat cu un exercițiu de dicție, transformațional! A povesti atmosfera creată în timpul acestui exercițiu nu este deloc ușor. Cuvintele mi se par prea stângace pentru a reda nivelul de conexiune pe axele ”tu cu tine” și ”tu cu ceilalți”. Cert este, că prin măiestria Mihaelei de a ne stimula potențialul de care cu siguranță niciuna dintre noi nu eram conștiente, am atins un nivel de profunzime a ceea ce suntem, pe care rar ai ocazia să-l conștientizezi într-o întâlnire de trei ore.

 

Și pentru că am primit și continuăm să primim o parte din cunoașterea și prezența minunată a Mihaelei, i-am dedicat ultima parte a serii. Am marcat în timp și spațiu prezența ei în comunitatea noastră, ca Membru de Onoare al Comunității WomenEsteem și ne-am distrat cântându-i ”La mulți ani!” cu câteva zile înainte de 7 aprilie, ziua ei de naștere.

A fost o seară a alegerilor conștiente, inspirate, de moment. O seară dedicată femeilor din mediul de afaceri, care sunt în primul rând, femei, ființe umane. Nu am vorbit foarte mult despre mediul de business. De data aceasta, afacerile au fost privite prin sufletul celui care se aruncă într-o profesie pentru un motiv. Cât este de aliniat acest motiv cu tine ca om, este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, femei și bărbați, pentru că omul de afaceri nu se disociază de ființa umană care îl întruchipează. Tendința este de disociere, de a lăsa acasă emoții și trăiri specific umane, însă oricât de mult am disimula în mediul de business, înăuntrul nostru stă turcește omul care înghite în sec și se frustrează. Și la final, întrebările sunt ”Pentru ce faci asta și unde ești tu în viața ta?”.