Am publicat în urmă cu o săptămână anunțul pentru cursul ”Cum să fii liber într-o lume plină de constrângeri” pe care la cererea mai multor cursanți, l-am pregătit de ceva vreme. În ultimele zile, am primit și unele păreri referitoare la cât de utopic este acest subiect, pe motivul că ar fi imposibilă practicarea libertății în lumea în care trăim. Dacă ne uităm în dicționar, ”libertatea”, ca oricare alt cuvânt, se definește din mai multe perspective, însă în cursul nostru de pe 2-3 februarie 2019 ne vom ocupa de conceptul de ”libertate” definit ca ”Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a
societății.1”
Să devii liber într-o lume a sistemelor, presupune parcurgerea conștientă a unui drum de la exterior (lumea cu constrângerile ei), către interior (propria ta ființă), cuvântul de referință fiind ”conștient”. Exteriorul nu îl poți schimba, oricât de puternic ai fi. Singurul loc de care te poți ocupa, este interiorul tău.
Ce ai sădit acolo preluând din exteriorul tău și nu te lasă să fii liber? Ce nu te lasă să alegi să trăiești acele experiențe despre care îți șoptește în ureche o voce auzită doar de tine?
Și când vorbesc despre experiență, mă refer la situații precum schimbarea locului de muncă, mutarea într-un alt oraș, o altă țară sau o altă casă, saltul de la angajat la liber profesionist sau antreprenor, schimbarea radicală a carierei și pornirea de la zero, o nouă poveste de dragoste, sau chiar acceptarea fenomenului morții ca o transformare, ca parte din viață, nu ca finalitate a ei.
Dacă ne uităm la lista scurtă de mai sus, ne vom regăsi cu toții cel puțin într-o zonă pe care am trăit-o sau pe care o trăim actual. Și dacă ne gândim de ce ne aflăm acolo, răspunsul profund este pentru că ne ferim, sau ne este teamă de ceva: să nu rănim pe cineva, să nu pierdem ceva sau pe cineva, să nu rămânem fără bani… pe scurt, să nu greșim ceva undeva față de noi sau de altcineva.
Iar dacă nu am depășit această zonă de frică, nu putem fi liberi!
Îndrăznesc să spun că cea mai mare constrângere a vieții este frica, iar ea nu ne este exterioară. De aceea, la acest curs, ne vom ocupa exact de această zonă a mentalului propriu, care ne blochează să ajungem acolo unde ne dorim.
Menționam mai sus că pentru acest curs, cheia este cuvântul ”conștient”. Când devii conștient de ceea ce ești cu adevărat, frica dispare.
”Cum putem deveni conștienți?”, este întrebarea la care vom răspunde în timpul celor două zile de curs, folosind câteva tehnici care să ne liniștească agitația din minte și să ne trezească starea de observator asupra propriei vieți. Va fi un pas către lucrul cu propria persoană, care necesită timp, răbdare și perseverență. Atunci când nu găsim timp suficient, când ne pierdem răbdarea și când alegem perseverența doar pentru situații care ne aduc beneficii imediate, filmul propriei vieți curge pe o stare de lipsă. Ceea ce ne rămâne însă, este întoarcerea către credință și înțelegerea profundă că suntem mai mult decât ceea ce credem în acest moment că suntem. Și dacă o avem, am făcut deja drumul pe jumătate, pentru că începem să ”umblăm prin credință, nu prin vedere” [2 Corinteni: 5:7].
Dacă vă simțiți pregătiți și suficient de motivați intrinsec să deveniți conștienți de ceea ce sunteți cu adevărat și să acționați în consecință, vă așteptăm la curs. Detalii aici.
Iar acest model este cel al ”Arborelui Vieții”, cunoscut mai ales de către cei care au venit în contact cu Cabala. Modelul sau reprezentarea grafică este conținută în reprezentarea grafică a ”Florii Vieții”, cunoscută din ce în ce mai mult în ultimii ani, mai ales de către doamnele care sunt fascinate, fără a ști de ce, de bijuterii ce replică acest model. Acestea sunt, de fapt, tiparele de bază ale vieții, a tot ceea ce există atât în lumea pe care o percepem, cât și dincolo de ea.
Grație acestei cunoașteri pe care o primesc treptat de la Adrian și cu care lucrez de câteva luni atât asistată de el cât și individual, în mine s-au produs diferite transformări într-un timp relativ scurt, la care aș fi ajuns probabil în ceva ani de aprofundare individuală continuând a face puzzle-uri din bucăți adunate de pe cărările vieții. De aceea, cu infinită recunoștință pentru ceea ce continui să primesc prin intermediul acestor instrumente, recomand din suflet această practică sub ghidarea directă a lui Adrian. 
