Fă diferenţa

 

Începând cu 2019, Comunitatea Womenesteem International lansează programul ”7 Teme” sau ”7 Thymes” dedicat atât femeilor care activează în mediul de afaceri, cât și bărbaților care le susțin în procesul lor de creștere personală și profesională.

”7 Teme” a apărut în urma sistetizării conceptului de viață și s-a materializat sub forma unei rime simple în limba engleză: ”Eat! Play! Grow! Stay! Love! Move! Anyway!©”. Este de fapt, un ciclu de 7 întâlniri ale Comunității Womenesteem International, fiecare întâlnire având la bază una dintre cele 7 teme de mai sus. Mergând în detaliu, programul va arăta astfel:

  1. ”Eat!” este seara dedicată modului în care alegem să ne hrănim, plecând de la programele mentale care provin din educație și ajungând până la explicații și instalare de noi obiceiuri care să ne permită să mâncăm ceea ce este benefic pentru corpul și metabolismul nostru. Prima întâlnire pe această temă, ”Mănâncă ceea ce corpul tău iubește!” va avea loc pe data de 10 ianuarie, la OK Center România.
  2. ”Play!” este întâlnirea în care ne vom aminti că jocul este parte esențială a vieții, este acea activitate care ne stimulează creativitatea, curiozitatea și oricât de maturi, ocupați sau precupați am fi, un joc, sub orice formă, ne readuce la starea pură de copil și ne alimentează cu un alt soi de energie decât mâncarea. Jocul face viața mai frumoasă, mai colorată și mai interesantă. Nu degeaba, relațiile de dragoste sau de prietenie încep prin joacă, fie ea sub formă de glumă, de flirt sau de activitate concretă. Aici ne vom ”juca” cu invitați care vin din lumea de teatru, dans, muzică sau pur și simplu cu activități care să ne stimuleze creativitatea și spiritul ludic. În data de 24 ianuarie, vom avea plăcerea să experimentăm această dimensiune a fiecăruia dintre noi. Detaliile organizatorice vor fi publicate în zilele următoare.
  3. ”Grow!” este nu doar un îndemn, ci și o activitate în sine care necesită prioritizare în calendarul omului extrem de ocupat din ziua de astăzi. Suntem supuși unui proces continuu de creștere până în ultimul moment al acestei vieți, fie că suntem conștienți de asta sau nu. De aceea, ne propunem să creștem conștient și să alimentăm această seară cu teme profesionale care să ne dea o nouă perspectivă asupra modului în care ne raportăm la profesia pe care ne-am ales-o. Vom vorbi despre teme de business și coaching cu experți în domeniu gata să creeze cadrul necesar unui nou tip de învățare și dezvoltare profesională. 7 februarie este ziua norocoasă dedicată acestei teme.
  4. ”Stay!” este despre așezare. Așezarea în mijlocul a ceea ce suntem ca ființă. Cunosc multe persoane ”de succes” care au tot ceea ce își doresc în viața aceasta materială, dar care la o discuție mai profundă ajung să spună că parcă le lipsește ”ceva”. Trăim într-o eră a vitezei, facem multe lucruri în același timp și totuși parcă timpul nu ne mai ajunge pentru tot ceea ce avem de făcut. Iar într-un astfel de context, nu este ușor să te oprești puțin și să asculți. Să TE asculți! Căci tu, chiar dacă ești conștient sau nu, ești o ”muzică”, ai un sunet interior care îți vorbește constant. Însă dacă nu te oprești să îl asculți periodic, pierzi ceva din tine. Și poate de acolo vine acel ”parcă îmi lipsește ceva”. De fond, îți lipsești TU, dar nu știi pentru că nu te întâlnești cu tine decât noaptea în pat, când pici într-un somn profund pentru a-ți încărca bateriile și a o lua a doua zi de la capăt. ”Stay!” este seara noastră de meditație, de oprire și ascultare, iar pe 21 februarie vom experimenta pentru prima dată o astfel de seară în cadrul comunității noastre.
  5. ”Love!” este despre iubire. Iubirea față de familie, față de un partener, față de un animal de companie, față de o floare de apartament, față de o activitate transformată în pasiune, față de sine sau de univers. În cadrul acestei teme, vom aborda iubirea în forme cât mai variate, pentru că, în final, suntem iubire, nu? 😊 Începem cu prima întâlnire dedicată acestui subiect pe 7 martie, chiar înainte de ”Ziua internațională a femeii” 😉
  6. Move!” este despre mișcare și în acestă perioadă, după sărbătorile de iarnă, a devenit și un imperativ! 😊 Însă seara noastră nu va fi dedicată activităților la sală, ci acelora în aer liber. Călătoriile, plimbările la pas prin parc, printr-o pădure sau traseele de munte, îmbogățesc sufletul. Tindem să le lăsăm pe toate pentru ”când vom avea timp”, însă sufletul nostru călător prin viață strigă continuu după ele. De aceea, ne-am gândit ca începând cu 4 aprilie, să vă alimentăm imaginația cu călătorii și activități care să stimuleze ieșirea din zona de confort și experimentarea mai des a unor stări sublime pe care doar însușirea statutului de călător, chiar și pentru o oră, o poate oferi ființei.
  7. ”Anyway!” este despre orice. Va fi seara ”surpriză” în care vă vom provoca spontaneitatea și deschiderea la nou. Poate fi cea mai interesantă seară a acestui ciclu de ”7 Teme”, dacă sunteți deschiși să participați la o seară ”fără detalii” anunțate în prealabil. 18 aprilie va fi întâlnirea ”Anyway!” 😉

După finalizarea primul ciclu de ”7 teme”, vom începe un nou ciclu, la finalul lunii aprilie. Sunt 7 zile dedicate propriei ființe invitate să se bucure de noi activități întorcându-se către conștiința de sine. Este, de fapt, conceptul unei săptămâni extinse pe parcusul a trei luni și totuși condensată în aproximativ 21 ore – mai puțin de 1 zi din viața fiecăruia! Nu este oare ”timpul relativ”? 😊

Toate întâlnirile vor avea loc la OK Center România, iar investiția personală pentru fiecare întâlnire este de 77 lei. Pentru cei care aleg să achite tot pachetul ”7 teme” echivalent celor 7 întâlniri, oferim un discount de 7%. Să ne bucurăm de ”legea lui 7”!  😊 

#THAÏS & STRÖE

 

Thaïs Coman și Oana Ströe, sunt două fete minunate și talentate, care au creat, au lansat și au așezat frumos atât în piața națională cât și în cea internațională, brandul românesc ce le poartă numele. Le-am cunoscut la finalul lunii octombrie 2017, la recomandarea unei prietene care mi le-a prezentat cam așa ”fete super talentate și cu bun simț”. Nu mi-a trebuit mai mult să vreau să le întâlnesc, iar din primul moment am știut că suntem pe aceeași lungime de undă. Două săptămâni mai târziu, le-am avut invitate în prima ediție a workshop-urilor lunare ale comunității WomenEsteem. Am vorbit atunci despre abilitățile native de management ale femeilor, iar Thaïs și Oana ne-au prezentat câteva trucuri în alegerea vestimentației la birou. Așa au devenit membre ale comunității noastre și au fost prezente, când una când cealaltă, la fiecare eveniment.

Au creat relații și colaborări frumoase cu alte membre în cadrul întâlnirilor noastre, iar acest aspect este diferențiatorul de bază al comunității WomenEsteem în piață.

#Uzinadepixeli

Thaïs și Oana au oferit diferite piese din colecțiile proprii pentru unul dintre proiectele născute tot în cadrul WomenEsteem, #modellingafter45, al Mirelei Adamescu, prima membră a comunității noastre. O parte dintre outfit-urile prezente în fotografiile de portofoliu ale Mirelei sunt marca THAÏS & STRÖE.

De asemenea, pentru noua colecție lansată anul acesta în februarie la Londra, în cadrul evenimentului internațional Pure London, au colaborat cu Stagio Style by Georgiana Stavrositu, o altă membră a comunității noastre, care a asigurat partea de hair styling a modelului ce reprezintă imaginea catalogului THAÏS & STRÖE la Londra.

 

#Uzinadepixeli

 

Și pentru a duce la următoarul nivel conexiunea noastră, începând cu întâlnirea din martie 2018, THAÏS & STRÖE va asigura vestimentația Dianei Georgescu, în calitate de fondator al Comunității WomenEsteem și cofondator al Delta Guide – Reshaping Perspectives pentru toate evenimentele oficiale desfășurate sub egida celor două branduri.     

Stilul vestimentar creat și promovat de către THAÏS & STRÖE este stilul minimalist, potrivit atât pentru ținute business, cât și casual. De aceea, este ușor de adoptat și folosit în diferite medii, de către doamnele și domnișoarele ce își ghidează viața după deja celebrul motto ”Keep it simple!”.

 

Pentru a descoperi diversitatea creațiilor THAÏS & STRÖE, puteți accesa link-ul de mai jos, iar pentru a le vedea ”in action”, vă invităm la evenimentele Comunității WomenEsteem, în cadrul căreia, veți vedea cum fiecare ținută este potrivită în mod armonios fiecărei teme în discuție. Pentru că Thaïs Coman și Oana Ströe nu vă oferă doar o ținută, ci o personalizare a ținutei dumneavoastră în funcție de nevoile proprii.

Și, ca o notă personală, primul lucru care a fost admirat la subsemnata în fotografiile ultimei întâlniri WomenEsteem din 29 martie 2018 publicate pe canalele de social media, a fost outfit-ul marca THAÏS & STRÖE  pe care îl puteți admira mai sus.    

 THAÏS & STRÖE sunt de găsit pe instagram și facebook.

This slideshow requires JavaScript.

 

La finalul lunii trecute, pe 29 martie, ne-am revăzut în București în cadrul comunității WomenEsteem, la deja obișnuita întâlnire lunară dedicată femeilor ce activează în mediul de afaceri. Seara se anunța plină de prezențe care mai de care mai interesante. În final, în urma unor ”accidente” de ultim moment, am sfârșit prin a avea prezente șapte femei minunate, care au dat consistență și sens acestei seri. Se spune că oricât de mult ți-ai dori să faci ceva sau să iei parte la o acțiune, aceasta se va întâmpla doar dacă ești cu adevărat pregătit să trăiești acea experiență. Ca atare, dintre cele 25 de persoane anunțate inițial, faptul că au ajuns 7, este o reconfirmare că undeva, lucrurile se așază așa cum este mai bine pentru fiecare dintre noi.

Am început această seară cu un exercițiu de conectare bazat pe tema întâlnirii noastre. Trebuie să mărturisesc că totul s-a întâmplat pe moment. Când ești ”pregătit” pentru o audiență mare și te trezești cu o realitate diferită de cea așteptată, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te adaptezi, să improvizezi și să lași o parte din creație în mâna cocreatorilor prezenți. Ca atare, am ales inspirația de moment și zarurile au fost aruncate!

Alegerile doamnelor prezente au conturat perfect ceea nu stătea în controlul meu și iată că ne-am ales cu un exercițiu cu părți adiționale la cererea participantelor. Ne-am jucat cu ”rigiditatea regulilor” versus ”libertatea de a alege” și am văzut impactul psihologic direct al setării mentale inițiale. Concluzia interesantă a exercițiului, simțită și conștientizată de către participante a fost aceea că atunci când alegi un cadru bazat pe reguli clare, chiar dacă ți se dă libertatea de a alege să fii spontan și să-ți creezi propria poveste, mentalul tău se mișcă într-un cadru delimitat, raportându-se la reguli care nu vin sub nicio formă din exterior, ci din interiorul tău, din propriul sistem de referință asupra a ceea ce crezi că poți să faci sau nu. În același timp, persoane care au pornit cu ideea de libertate a alegerii, au păstrat același sentiment chiar și într-un cadru limitat de reguli bine stabilite.

A doua parte a serii, a fost susținută de Mihaela Tatu, care ne-a provocat să ne poziționăm în ceea ce numim ”viața noastră”.

”Unde ești tu în viața ta?” și ”Ce faci tu cu viața ta?” au fost cele două întrebări de bază, care ne-au scos rapid din zona de confort și amorțeală rutinieră și ne-au făcut să ne poziționăm în timpul și spațiul propriei traiectorii profesionale și personale. Teoretic, zici mereu că știi unde te afli. Practic, când ți se pune o întrebare directă și cineva te privește în ochi transmițându-ți continuu și constant celebrul ”Cut the bullshit!”, ceva se mișcă în tine într-un mod nou și alegi pe loc să fii autentic, pentru că altfel de ce ai veni la un astfel de atelier, dacă nu să fii tu cel real, preocupat de ceea ce ești?

 

Și pentru că tot vorbeam despre spontaneitate și alegeri, Mihaela nu s-a limitat doar la poveștile noastre împărtășite pe baza celor două întrebări, ci ne-a provocat cu un exercițiu de dicție, transformațional! A povesti atmosfera creată în timpul acestui exercițiu nu este deloc ușor. Cuvintele mi se par prea stângace pentru a reda nivelul de conexiune pe axele ”tu cu tine” și ”tu cu ceilalți”. Cert este, că prin măiestria Mihaelei de a ne stimula potențialul de care cu siguranță niciuna dintre noi nu eram conștiente, am atins un nivel de profunzime a ceea ce suntem, pe care rar ai ocazia să-l conștientizezi într-o întâlnire de trei ore.

 

Și pentru că am primit și continuăm să primim o parte din cunoașterea și prezența minunată a Mihaelei, i-am dedicat ultima parte a serii. Am marcat în timp și spațiu prezența ei în comunitatea noastră, ca Membru de Onoare al Comunității WomenEsteem și ne-am distrat cântându-i ”La mulți ani!” cu câteva zile înainte de 7 aprilie, ziua ei de naștere.

A fost o seară a alegerilor conștiente, inspirate, de moment. O seară dedicată femeilor din mediul de afaceri, care sunt în primul rând, femei, ființe umane. Nu am vorbit foarte mult despre mediul de business. De data aceasta, afacerile au fost privite prin sufletul celui care se aruncă într-o profesie pentru un motiv. Cât este de aliniat acest motiv cu tine ca om, este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, femei și bărbați, pentru că omul de afaceri nu se disociază de ființa umană care îl întruchipează. Tendința este de disociere, de a lăsa acasă emoții și trăiri specific umane, însă oricât de mult am disimula în mediul de business, înăuntrul nostru stă turcește omul care înghite în sec și se frustrează. Și la final, întrebările sunt ”Pentru ce faci asta și unde ești tu în viața ta?”.

    

 

Este o idee care m-a vizitat prima dată acum vreo săptămână în timp ce făceam duş, recunosc. 😊

De atunci, îmi tot cântă în cap ca şi când ar fi o voce externă minţii mele. Şi iat-o în miez de noapte, cum mă vizitează din nou şi mă face să mă ridic din pat, să aprind lumina şi să iau laptop-ul să-i dau un pic de conţinut.

Ideea se adresează tuturor persoanelor din Bucureşti, obosite de clişeul de a petrece Crăciunul în casă, la masă, cu ochii alipiţi de ecranul televizorului, mâncând şi aşteptând să treacă şi momentul ăsta din an. Şi din populaţia aceasta, extragem acel eşantion de oameni care ştiu că au curajul şi determinarea să spargă pattern-ul descris mai sus şi să plece pe străzi pe 25 decemebrie pe la prânz sau într-un cămin de bătrâni care nu mai au pe nimeni, să le ofere o oră sau două din viaţa lor şi ceva ce le este la îndemână şi pot dărui. De la o prăjitură sau ceva de mâncare desprins din munţii aceia pe care mama şi mamaie îi pregătesc ca pentru sfârşitul lumii, până la un fular, o căciulă, o pereche de mănuşi sau orice altceva, ce prisoseşte în casă în condiţii bune şi poate fi folosit.

De o săptămână caut pe internet şi întreb în stânga şi în dreapta, cine ştie pe cineva, care ştie pe cineva, care cunoaşte un cămin de bătrâni ce nu este sponsorizat de nimeni de sărbători. Încă nu am găsit şi asta mă bucură, pentru că a crescut interesul în perioada sărbătorilor de a-i ajuta pe cei care au diferite nevoi.

De ce cămin de bătrâni, vă veţi întreba?

Pentru că acei bătrâni au fost cândva ca noi şi au visat să schimbe lumea şi au avut familii şi nu şi-au dorit să ajungă să fie singuri la bătrâneţe. Recunoaşteţi modelul? Şi noi, în majoritate, gândim la fel, dar nu ştim ce ne va rezerva ziua de mâine. Ca atare, la finalul vieţii, ori ne împăcăm cu tot ceea ni se întâmplă, ori drama devine atât de mare că unele suflete se refugiază într-un Alzheimer, altele într-un auz mai slab sau doar într-o singurătate tăcută, mocnită şi grea. Şi orice ajutor vine până atunci de sărbători, este binevenit, lăudabil şi privit cu zâmbetul pe buze, însă în zilele când s-au obişnuit să fie în familie, să stea ca noi obosiţi, ghiftuiţi, nervoşi pe mamaie care comentează nu ştiu ce emisiune, ei sunt tot singuri şi disperarea este mai mare. Este un un model social inoculat de atâtea generaţii, într-adevăr, care te încapsulează, iar nesesizat şi nelucrat, devine o dramă şi nu doar pentru bătrâni, ci şi pentru oricare dintre noi.

Eu am simţit-o în urmă cu 4 ani când am parcurs Camino de Santiago. S-a nimerit ca de Paşte să fiu pe drum. Pentru prima data în 32 de ani, eram singură de Paşte. Ideea mi s-a părut interesantă la început, însă cu cât se apropia ziua, mă simţeam cumva pierdută. Cu câteva zile înainte, am început să caut localităţi cu biserică ortodoxă, gândindu-mă că asta îmi va suplini lipsa celor dragi aflaţi acasă. Nu am găsit. Am ajuns în seara de sâmbătă într-un orăşel ce mi s-a arătat în toată spendoarea lui de la înălţime, eu coborând de pe munte. Nu mai îmi amintesc numele orăşelului, însă mi-a rămas amintirea emoţiei şi a disperării de a zări de sus o turlă asemănătoare bisericilor ortodoxe. Şi am găsit turla şi am mers plină de speranţă să intru în biserică. Era închisă şi era catolică. Paştele catolic fusese cu vreo lună înainte, deci nicio mişcare. Am trăit în acel moment, cea mai mare disperare şi cel mai profund sentiment de singurătate şi lipsă de apartenenţă. Mergem către refugiu deznădăjduită şi mă întrebam cine m-a pus să îmi aleg să fiu departe de casă de Paşte. Eram furioasă pe mine că făcusem această alegere şi toată seara mi s-a părut mizerabilă. Primeam mesaje şi urări, răspundeam la ele şi încercam să absorb prin toţi porii un sprit de departe… de prea departe.

A doua zi m-am trezit şi am pornit la drum. M-am gândit la ce aş fi făcut în ziua de Paşte dacă aş fi fost acasă. Păi, aş fi dormit până la 12:00-13:00 după noaptea petrecută până dimineaţă la slujba de Înviere, m-aş fi trezit, aş fi luat Paşti, aş fi mâncat vreo două ouă roşii, dar aş fi spart vreo 6-7 în competiţie cu cei din familie, aş fi mâncat multe prăjituri făcute în casă şi ceva mâncare fără carne, m-aş fi dus în câteva vizite de familie sau la prieteni şi aş fi revenit în pat pe la miezul nopţii ghiftuită, poate puţin cu stomacul în gât că pe la toată lumea trebuie să guşti câte ceva. În schimb, pe Camino, am mers toată ziua, am cunoscut oameni noi, m-am bucurat de locuri minunate, am mâncat doar cât am avut nevoie şi ce am găsit pe parcursul drumului, iar pe la ora 19:00-20:00 am intrat într-un refugiu, am cunoscut alţi oameni, am râs ascultându-le poveştile şi am decis să rămân acolo peste noapte.

Care dintre cele două experienţe m-a făcut mai fericită?

 

Păi, în ciuda disperării din seara anterioară şi a suferinţei din capul meu, da, din capul meu (!!!), a doua zi m-am simţit eliberată de o constrângere socială. În 2016, de Paşte, eram în India la Christina, o prietenă româncă. Am încercat să vopsim ouă cu sfeclă. Eşec total. Am luat maşina şi am mers să vizităm câteva temple, dintre care unul în satul Nandi, Templul Bhoga Nandishvara, construit în secolul al IX-lea şi dedicat zeului Shiva. Fericire maximă!!!

Privesc sărbătorile cu detaşare acum şi încerc să o învăţ şi pe mama să nu se mai chinuie să gătească timp de trei zile atâta mâncare pe care sfârşeşte să o mânânce doar ea până la Revelion, când face alt munte de mâncare. Nu înţelege şi o înţeleg, aşa cum îi înţeleg şi pe cei fără familii din varii motive. Anul acesta însă, sper ca mama să vină în Bucureşti, să meargă cu mine să facem ziua mai frumoasă şi altor persoane care au nevoie. Încă nu ştiu cui sau unde anume, dar am încredere că voi ajunge exact la acele suflete care au nevoie de o prezenţă în acea zi.

Deci, dacă te interesează să faci şi tu asta cu noi pe 25 decembrie, lasă un comentariu sau trimite-ne un mesaj pe facebook messenger. Sărbători Fericite! 😊