Articole – Română

 

Am publicat în urmă cu o săptămână anunțul pentru cursul ”Cum să fii liber într-o lume plină de constrângeri” pe care la cererea mai multor cursanți, l-am pregătit de ceva vreme. În ultimele zile, am primit și unele păreri referitoare la cât de utopic este acest subiect, pe motivul că ar fi imposibilă practicarea libertății în lumea în care trăim. Dacă ne uităm în dicționar, ”libertatea”, ca oricare alt cuvânt, se definește din mai multe perspective, însă în cursul nostru de pe 2-3 februarie 2019 ne vom ocupa de conceptul de ”libertate” definit ca ”Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a

societății.1

Să devii liber într-o lume a sistemelor, presupune parcurgerea conștientă a unui drum de la exterior (lumea cu constrângerile ei), către interior (propria ta ființă), cuvântul de referință fiind ”conștient”.  Exteriorul nu îl poți schimba, oricât de puternic ai fi. Singurul loc de care te poți ocupa, este interiorul tău.

Ce ai sădit acolo preluând din exteriorul tău și nu te lasă să fii liber? Ce nu te lasă să alegi să trăiești acele experiențe despre care îți șoptește în ureche o voce auzită doar de tine?

Și când vorbesc despre experiență, mă refer la situații precum schimbarea locului de muncă, mutarea într-un alt oraș, o altă țară sau o altă casă, saltul de la angajat la liber profesionist sau antreprenor, schimbarea radicală a carierei și pornirea de la zero, o nouă poveste de dragoste, sau chiar acceptarea fenomenului morții ca o transformare, ca parte din viață, nu ca finalitate a ei.  

Dacă ne uităm la lista scurtă de mai sus, ne vom regăsi cu toții cel puțin într-o zonă pe care am trăit-o sau pe care o trăim actual. Și dacă ne gândim de ce ne aflăm acolo, răspunsul profund este pentru că ne ferim, sau ne este teamă de ceva: să nu rănim pe cineva, să nu pierdem ceva sau pe cineva, să nu rămânem fără bani… pe scurt, să nu greșim ceva undeva față de noi sau de altcineva.

Iar dacă nu am depășit această zonă de frică, nu putem fi liberi!

Îndrăznesc să spun că cea mai mare constrângere a vieții este frica, iar ea nu ne este exterioară. De aceea, la acest curs, ne vom ocupa exact de această zonă a mentalului propriu, care ne blochează să ajungem acolo unde ne dorim.

Menționam mai sus că pentru acest curs, cheia este cuvântul ”conștient”. Când devii conștient de ceea ce ești cu adevărat, frica dispare.

 

”Cum putem deveni conștienți?”, este întrebarea la care vom răspunde în timpul celor două zile de curs, folosind câteva tehnici care să ne liniștească agitația din minte și să ne trezească starea de observator asupra propriei vieți. Va fi un pas către lucrul cu propria persoană, care necesită timp, răbdare și perseverență. Atunci când nu găsim timp suficient, când ne pierdem răbdarea și când alegem perseverența doar pentru situații care ne aduc beneficii imediate, filmul propriei vieți curge pe o stare de lipsă. Ceea ce ne rămâne însă, este întoarcerea către credință și înțelegerea profundă că suntem mai mult decât ceea ce credem în acest moment că suntem. Și dacă o avem, am făcut deja drumul pe jumătate, pentru că începem să ”umblăm prin credință, nu prin vedere” [2 Corinteni: 5:7].

Dacă vă simțiți pregătiți și suficient de motivați intrinsec să deveniți conștienți de ceea ce sunteți cu adevărat și să acționați în consecință, vă așteptăm la curs. Detalii aici.

    

 

Copiii în mod natural sunt plini de iubire şi iau relaţiile aşa cum vin, cu inocenţă şi deschidere. Dacă se supără, le trece repede şi sunt gata să continue cu aceeaşi încântare, curiozitate şi iubire. Pentru ei nu este greu să revină rapid la armonie şi bucurie.

Atunci ce se întâmplă pe parcurs, cum se face că ne îndepărtăm de această stare naturală? Cum ajungem în relaţii care se deteriorează şi cum le facem să funcţioneze?

Suntem condiţionaţi genetic pentru relaţii armonioase cu oamenii şi cu natura.

Suntem condiţionaţi genetic şi pentru a fi atenţi la pericole de tot felul, astfel încât să ne putem proteja. Suntem atenţi la pericole, ne mutăm atenţia pe ce poate să nu funcţioneze şi uităm de echilibrul primordial.

Oamenii au primit în dar o MINTE. O dată cu evoluţia, aceasta devine mai complexă și de aceea  poate deveni mai dificil să rămânem la simplitatea şi naturaleţea relaţiilor.

Şi totuşi, este posibil să avem relaţii pline de armonie şi pasiune în timp ce avem o minte complexă. MINTEA poate fi antrenată pentru asta. De fapt, ea ne ajută să atingem noi potenţialuri de creativitate, intimitate, pasiune, magnetism, comunicare şi conexiune, ceva ce nu am fi putut experimenta altfel.

 

Pentru a antrena această parte, am pregătit pentru voi cursulNăscut pentru a avea relații în armonie”, care te ajută să foloseşti direct exerciţii şi strategii bazate pe cele mai recente cercetări în domeniul psihologiei relaţiilor.

Vei primi informaţie de calitate, astfel încât să poţi obţine orice rezultate îţi doreşti. Obţinerea rezultatelor depinde numai de tine şi de cum pui în aplicare ce ai învăţat. Poate că nu o să funcționeze din prima, însă dacă îți dai voie să încerci, o să fie cea mai frumoasă aventură a vieții tale. Noi îți putem garanta că vei primi instrumentele şi metodele de lucru pentru a o face cu succes.

Acest curs este pentru tine dacă:

  • Vrei mai mult de la viaţă şi de la relaţiile romantice şi vrei acum;
  • Vrei să trăieşti într-o lume mai bună şi într-o comunitate de oameni cu relaţii sănătoase, armonioase, pline de pasiune, înţelegere şi iubire;
  • Vrei să găseşti mereu scânteia din celălalt, din tine şi din relaţia voastră;
  • Ai mintea deschisă, eşti dornic de învăţare şi interesat de dezvoltarea personală;
  • Te-ai săturat să dai vina pe celălalt sau pe soartă, să aştepţi să facă el / ea ceva şi vrei să ieşi din tiparul de ”victimă”;
  • Eşti hotărât(ă) să schimbi ceva în bine în viaţa ta şi să lucrezi pentru asta;
  • Nu eşti obișnuit să obții lucruri “de-a gata”, fără să dai nimic la schimb, ci eşti dispus să investeşti timp, strategii, dedicare, acţiune (ştiind că nu este uşor, dar că orice devine uşor şi plăcut prin repetare, consecvenţă şi perseverenţă).

În esență, totul porneşte de la relaţia cu tine însuţi şi poate fi foarte simplu. De aceea, suntem aici să te asistăm în redescoperirea stării tale naturale, pe care să o îndrepți spre noi culmi ale creativității și împlinirii.

Accesează acum cursul nostru cu un click aici: Născut pentru a avea relații în armonie”, pentru a descoperi ceea ce ți-am pregătit. 

 

Autor: Irina Pârvu

 

Pe Cristina am cunoscut-o pe 10 mai anul acesta în cadrul unui eveniment organizat de Delta Guide – Reshaping Perspectives și dedicat promovării Coaching-ului ca metodă de dezvoltare personală și organizațională. În timpul atelierului din acea seară, am lucrat împreună un exercițiu de Coaching. Așa am intrat pentru prima dată în contact cu natura profundă a ei care m-a intrigat în primă fază. Ne-am revăzut după două săptămâni la întâlnirea lunară a Comunității WomenEsteem și atunci am înțeles că această cărare din viața noastră poate fi comună.

Cristina crede în această comunitate, iar valorile ei și intenția de a face lucruri minunate pentru a susține  femeile atât din mediul de afaceri cât și din alte arii de activitate, se mulează perfect pe ceea ce promovăm prin intermediul WomenEsteem. De aceea, cu energie, pasiune și curiozitate, se va alătura demersurilor noastre și va fi parte impoartantă a vocii WomenEsteem International în perioada următoare.  

 

Și pentru a face cunoștință cu Cristina și a înțelege de ce se potrivește poveștii noastre, iată câteva informații esențiale care vă vor ajuta să vă creați o primă idee despre ceea ce este și face.

Se autodefinește ca fiind ”cel mai mare visător profesionist” pe care îl cunoaște, iar activitatea ei susține din plin această afirmație pentru că este creatoarea blogului și comunității V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare). Mai mult decât atât, Cristina activează ca Life Coach și este autoarea eBook-ului despre feminitate ”Călătoria Zeiței Interioare”, precum și speaker pentru feminitate autentică și mindfulness. În activitățile ei, îmbină instrumente și cunoștințe din psihologie, NLP, Analiză Tranzacțională, psihologie transpersonală, psihologie arhetipală, Life Coaching și consiliere pentru dezvoltare personală, precum și mindfulness și spiritualitate

 

 

Dacă ar fi să o surprind în câteva cuvinte, aș spune că de la prima interacțiune mi-a transmis că este un adevărat căutător de sine. Iar din generozitatea-i caracteristică se naște dorința puternică de a împărtăși rapid cu ceilalți minunile procesului de autodescoperire. Și face acest lucru cu pasiune, punând la dispoziția tuturor celor interesați toate mijloacele pe care le cunoaște nu doar la nivel teoretic, ci și la nivel profund în urma unor procese personale de integrare.

Pentru a o descoperi mai bine, vă invit pe site-ul ei: https://cristinalotru.com, dar și pe pagina de Facebook ”Colecționar de vise scrise”.

Atunci când viața îți dăruiește oameni minunați și experiențe care te ajută să te apropii de versiunea ta mai conștientă, ajungi să îți dorești să împarți aceste daruri și cu ceilalți sau cel puțin să le faci cunoscute. Iată de ce, astăzi am ales să scriu despre Adrian și apariția lui neașteptată în viața mea. Povestea pare născută dintr-o întâmplare, în timpul unei discuții aparent de tatonare pentru o viitoare colaborare cu binecunoscuta Mihaela Tatu. Din vorbă în vorbă, primesc o nouă direcție de la Mihaela, care îmi spune cam așa: ”Trebuie să îl cunoști pe Adrian! Promite-mi că vei merge să-l cunoști. Eu simt că vei lua ceva important pentru tine de acolo!”. Nu mi-a spus exact ce anume și cum, iar pentru prima dată am apreciat că nu mi s-a dat o etichetă de genul ”X, maestru sau cunoscător în Y”. Am aflat doar că face uleiuri esențiale și cum îmi plac tare aromele, am știut că voi pleca de acolo cel puțin cu un ”Elixir Merlin” care a fost elementul decisiv al acestui pas. Am plecat cu 7 uleiuri, iar dacă mai încercam câteva, probabil plecam cu o duzină. Cert este că, mi-a plăcut și omul și locul și am ales să mă întorc să lucrez cu el. 

Dar cine este Adrian Moldovan?

Adrian este profesor de yoga. În ultimii 28 de ani a aprofundat diferite practici precum Hatha yoga, Jnana yoga, Raja yoga, Kriya yoga, Shivaism Kashmirian și alte știinte ezoterice (Alchimie, Arhetipuri Angelice, Arborele Vieții). A fost inițiat în practicile de mai sus de către diferiți maeștri și alchimiști atât europeni cât și indieni (în timpul petrecut în India). Cunoașterea astfel obținută o transmite generos mai departe prin intermediul a diferite cursuri de grup sau individuale. Iar în acest sens, între 17-22 iunie 2018 organizează alături de alți colegi profesori de yoga, a doua Ediție a YogaSat Festival la Cheile Grădiștei.

Când mi-a spus prima dată că vom lucra cu ”arhetipuri angelice”, mintea mi-a scos la iveală sintagma ”dihotomia arhetipală bine-rău” de care am fost fascinată în școală la orele de literatură română. Deci, știam că arhetip înseamnă tipar, model sau tipologie, iar ideea de îngeri îmi era familiară și îmi plăcea tare, că doar spusesem de miliarde de ori în copilărie ”înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu...”. Așa că, nu am înțeles prea bine în primă fază cum se va desfășura procesul, dar nici nu cred că ar fi fost nevoie. Important este să legi informația primită cu ceea ce ai experimentat deja, ca să îți dai seama dacă este ceva ce poți asimila și integra conștient.

Ulterior vei învăța caracteristicile fiecărui arhetip, adică ce face fiecare înger în parte și cum mare povestea cosmică și divină despre care ai tot auzit, are un sens și se reflectă în mica poveste, adică în tine ca individ. Iar dacă ne amintim că cea mai cunoscută rugăciune a lumii creștine ”Tatăl nostru” spune la un moment dat ”Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”, avem deja o indicație clară pe care o purtăm cu noi din copilărie, cum că lumea noastră ca tot, dar și ca individ, replică un model ”din cer”, iar ”voia” aceea divină, bazată pe niște legi divine clare se face în toate dimensiunile ”văzute și nevăzute”, înțelese și neînțelese încă de fiecare dintre noi.   

Iar acest model este cel al ”Arborelui Vieții”, cunoscut mai ales de către cei care au venit în contact cu Cabala. Modelul sau reprezentarea grafică este conținută în reprezentarea grafică a ”Florii Vieții”, cunoscută din ce în ce mai mult în ultimii ani, mai ales de către doamnele care sunt fascinate, fără a ști de ce, de bijuterii ce replică acest model. Acestea sunt, de fapt, tiparele de bază ale vieții, a tot ceea ce există atât în lumea pe care o percepem, cât și dincolo de ea.

Studiind modelul ”Arborelui Vieții” care pornește de la reprezentarea macro, a conștiințelor angelice care se manifestă ca arhetipuri sau tipologii, ajungi să înțelegi și să simți ulterior cum se transpun acestea în micul tău univers individual, ca replică a universului general și iată cum înțelegi de ce ”precum în cer așa și pe pământ”. Este un întreg proces care nu este ușor de transpus în cuvinte, însă merită experimentat dacă vrei să înțelegi ceea ce ești și, mai mult, să alegi ce vrei să devii în mod conștient.

Pentru a înțelege și a simți în corp transformările, Adrian combină acest model cu principii de vibrare a sunetelor arhetipale, sacre, care te ajută să depășești niște limite înrădăcinate în propria ființă, de care nu ești conștient înainte de a le simți. Știm că muzica ne face bine atunci când suntem stresați, sau că ne dă un ritm și ne mărește productivitatea când nu avem chef să facem ceva, însă nu cred că stăm să ne gândim de ce. O punem pe baza faptului că ne place și că ne îmbunătățește starea și cam atât. De fapt, muzica în sine, urmărește aceeași matrice a creației, iar anumite sunete corespund anumitor zone din corp care pot fi blocate la un moment dat. Prin vibrarea lor continuă se produce deblocarea și implicit transformarea stării de spirit în primă fază, iar cu timpul, insistând, transformarea mai profundă și eliminarea condiționărilor fizice, emoționale sau mentale instalate la un moment dat în viața fiecăruia dintre noi ca mecanism de apărare în fața unor stimuli care ne-au lezat.

Mergând mai departe, o altă îmbinare armonioasă pe care o face Adrian cu elementele de mai sus, respectiv ”Arborele Vieții” și principiile de vibrare a sunetelor arhetipale, este adăugarea principiilor de astrologie și a celor 5 elemente (ether, aer, apă, foc, pământ) și corelarea lor cu informațiile de mai sus.   

Toate acestea, pentru ca tu nu doar să înțelegi mental cum se leagă planul divin de cel individual, ci să simți la nivel profund, să poți vindeca și transforma, acele părți ale propriei ființe care te împiedică pentru moment să te armonizezi cu divinul din tine pentru a crea în mod natural viața pe care ți-o dorești cu adevărat.

Grație acestei cunoașteri pe care o primesc treptat de la Adrian și cu care lucrez de câteva luni atât asistată de el cât și individual, în mine s-au produs diferite transformări într-un timp relativ scurt, la care aș fi ajuns probabil în ceva ani de aprofundare individuală continuând a face puzzle-uri din bucăți adunate de pe cărările vieții. De aceea, cu infinită recunoștință pentru ceea ce continui să primesc prin intermediul acestor instrumente, recomand din suflet această practică sub ghidarea directă a lui Adrian.  

Persoana care mi l-a recomandat mi l-a prezentat cam așa: ”Adrian este un munte de energie pe care o simți de la distanță”. Confirm că este un munte la propriu, pentru că este foarte înalt Altfel, pentru mine Adrian este Prezență, Atenție și Cunoaștere, însă vă invit să-l cunoașteți personal, pentru a vă forma propria opinie.

Adrian poate fi găsit pe facebook  sau pe site-ul http://www.kigam.ro  

#THAÏS & STRÖE

 

Thaïs Coman și Oana Ströe, sunt două fete minunate și talentate, care au creat, au lansat și au așezat frumos atât în piața națională cât și în cea internațională, brandul românesc ce le poartă numele. Le-am cunoscut la finalul lunii octombrie 2017, la recomandarea unei prietene care mi le-a prezentat cam așa ”fete super talentate și cu bun simț”. Nu mi-a trebuit mai mult să vreau să le întâlnesc, iar din primul moment am știut că suntem pe aceeași lungime de undă. Două săptămâni mai târziu, le-am avut invitate în prima ediție a workshop-urilor lunare ale comunității WomenEsteem. Am vorbit atunci despre abilitățile native de management ale femeilor, iar Thaïs și Oana ne-au prezentat câteva trucuri în alegerea vestimentației la birou. Așa au devenit membre ale comunității noastre și au fost prezente, când una când cealaltă, la fiecare eveniment.

Au creat relații și colaborări frumoase cu alte membre în cadrul întâlnirilor noastre, iar acest aspect este diferențiatorul de bază al comunității WomenEsteem în piață.

#Uzinadepixeli

Thaïs și Oana au oferit diferite piese din colecțiile proprii pentru unul dintre proiectele născute tot în cadrul WomenEsteem, #modellingafter45, al Mirelei Adamescu, prima membră a comunității noastre. O parte dintre outfit-urile prezente în fotografiile de portofoliu ale Mirelei sunt marca THAÏS & STRÖE.

De asemenea, pentru noua colecție lansată anul acesta în februarie la Londra, în cadrul evenimentului internațional Pure London, au colaborat cu Stagio Style by Georgiana Stavrositu, o altă membră a comunității noastre, care a asigurat partea de hair styling a modelului ce reprezintă imaginea catalogului THAÏS & STRÖE la Londra.

 

#Uzinadepixeli

 

Și pentru a duce la următoarul nivel conexiunea noastră, începând cu întâlnirea din martie 2018, THAÏS & STRÖE va asigura vestimentația Dianei Georgescu, în calitate de fondator al Comunității WomenEsteem și cofondator al Delta Guide – Reshaping Perspectives pentru toate evenimentele oficiale desfășurate sub egida celor două branduri.     

Stilul vestimentar creat și promovat de către THAÏS & STRÖE este stilul minimalist, potrivit atât pentru ținute business, cât și casual. De aceea, este ușor de adoptat și folosit în diferite medii, de către doamnele și domnișoarele ce își ghidează viața după deja celebrul motto ”Keep it simple!”.

 

Pentru a descoperi diversitatea creațiilor THAÏS & STRÖE, puteți accesa link-ul de mai jos, iar pentru a le vedea ”in action”, vă invităm la evenimentele Comunității WomenEsteem, în cadrul căreia, veți vedea cum fiecare ținută este potrivită în mod armonios fiecărei teme în discuție. Pentru că Thaïs Coman și Oana Ströe nu vă oferă doar o ținută, ci o personalizare a ținutei dumneavoastră în funcție de nevoile proprii.

Și, ca o notă personală, primul lucru care a fost admirat la subsemnata în fotografiile ultimei întâlniri WomenEsteem din 29 martie 2018 publicate pe canalele de social media, a fost outfit-ul marca THAÏS & STRÖE  pe care îl puteți admira mai sus.    

 THAÏS & STRÖE sunt de găsit pe instagram și facebook.

This slideshow requires JavaScript.

 

La finalul lunii trecute, pe 29 martie, ne-am revăzut în București în cadrul comunității WomenEsteem, la deja obișnuita întâlnire lunară dedicată femeilor ce activează în mediul de afaceri. Seara se anunța plină de prezențe care mai de care mai interesante. În final, în urma unor ”accidente” de ultim moment, am sfârșit prin a avea prezente șapte femei minunate, care au dat consistență și sens acestei seri. Se spune că oricât de mult ți-ai dori să faci ceva sau să iei parte la o acțiune, aceasta se va întâmpla doar dacă ești cu adevărat pregătit să trăiești acea experiență. Ca atare, dintre cele 25 de persoane anunțate inițial, faptul că au ajuns 7, este o reconfirmare că undeva, lucrurile se așază așa cum este mai bine pentru fiecare dintre noi.

Am început această seară cu un exercițiu de conectare bazat pe tema întâlnirii noastre. Trebuie să mărturisesc că totul s-a întâmplat pe moment. Când ești ”pregătit” pentru o audiență mare și te trezești cu o realitate diferită de cea așteptată, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te adaptezi, să improvizezi și să lași o parte din creație în mâna cocreatorilor prezenți. Ca atare, am ales inspirația de moment și zarurile au fost aruncate!

Alegerile doamnelor prezente au conturat perfect ceea nu stătea în controlul meu și iată că ne-am ales cu un exercițiu cu părți adiționale la cererea participantelor. Ne-am jucat cu ”rigiditatea regulilor” versus ”libertatea de a alege” și am văzut impactul psihologic direct al setării mentale inițiale. Concluzia interesantă a exercițiului, simțită și conștientizată de către participante a fost aceea că atunci când alegi un cadru bazat pe reguli clare, chiar dacă ți se dă libertatea de a alege să fii spontan și să-ți creezi propria poveste, mentalul tău se mișcă într-un cadru delimitat, raportându-se la reguli care nu vin sub nicio formă din exterior, ci din interiorul tău, din propriul sistem de referință asupra a ceea ce crezi că poți să faci sau nu. În același timp, persoane care au pornit cu ideea de libertate a alegerii, au păstrat același sentiment chiar și într-un cadru limitat de reguli bine stabilite.

A doua parte a serii, a fost susținută de Mihaela Tatu, care ne-a provocat să ne poziționăm în ceea ce numim ”viața noastră”.

”Unde ești tu în viața ta?” și ”Ce faci tu cu viața ta?” au fost cele două întrebări de bază, care ne-au scos rapid din zona de confort și amorțeală rutinieră și ne-au făcut să ne poziționăm în timpul și spațiul propriei traiectorii profesionale și personale. Teoretic, zici mereu că știi unde te afli. Practic, când ți se pune o întrebare directă și cineva te privește în ochi transmițându-ți continuu și constant celebrul ”Cut the bullshit!”, ceva se mișcă în tine într-un mod nou și alegi pe loc să fii autentic, pentru că altfel de ce ai veni la un astfel de atelier, dacă nu să fii tu cel real, preocupat de ceea ce ești?

 

Și pentru că tot vorbeam despre spontaneitate și alegeri, Mihaela nu s-a limitat doar la poveștile noastre împărtășite pe baza celor două întrebări, ci ne-a provocat cu un exercițiu de dicție, transformațional! A povesti atmosfera creată în timpul acestui exercițiu nu este deloc ușor. Cuvintele mi se par prea stângace pentru a reda nivelul de conexiune pe axele ”tu cu tine” și ”tu cu ceilalți”. Cert este, că prin măiestria Mihaelei de a ne stimula potențialul de care cu siguranță niciuna dintre noi nu eram conștiente, am atins un nivel de profunzime a ceea ce suntem, pe care rar ai ocazia să-l conștientizezi într-o întâlnire de trei ore.

 

Și pentru că am primit și continuăm să primim o parte din cunoașterea și prezența minunată a Mihaelei, i-am dedicat ultima parte a serii. Am marcat în timp și spațiu prezența ei în comunitatea noastră, ca Membru de Onoare al Comunității WomenEsteem și ne-am distrat cântându-i ”La mulți ani!” cu câteva zile înainte de 7 aprilie, ziua ei de naștere.

A fost o seară a alegerilor conștiente, inspirate, de moment. O seară dedicată femeilor din mediul de afaceri, care sunt în primul rând, femei, ființe umane. Nu am vorbit foarte mult despre mediul de business. De data aceasta, afacerile au fost privite prin sufletul celui care se aruncă într-o profesie pentru un motiv. Cât este de aliniat acest motiv cu tine ca om, este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, femei și bărbați, pentru că omul de afaceri nu se disociază de ființa umană care îl întruchipează. Tendința este de disociere, de a lăsa acasă emoții și trăiri specific umane, însă oricât de mult am disimula în mediul de business, înăuntrul nostru stă turcește omul care înghite în sec și se frustrează. Și la final, întrebările sunt ”Pentru ce faci asta și unde ești tu în viața ta?”.

    

 

Vineri, 26 ianuarie, am organizat la OK Center România, întâlnirea lunară a comunității WomenEsteem, cu tema ”Puterea energiei feminine în Leadership”. Invitata noastră specială, pe care o considerăm o figură reprezentativă pentru această temă, a fost Mihaela Tatu, iar dacă veți citi tot articolul, veți afla și de ce. 😊

Este o provocare să definești conceptul de energie într-un mod universal înțeles și acceptat. De aceea, seara noastră a debutat cu un exercițiu de conectare, în care ne-am propus să experimentăm acest concept, anulând pentru câteva minute toate simțurile, cu excepția celui tactil. La final, participantele noastre au definit propria experiență ca fiind un schimb de informație făcut prin intermediul energiei, în legătură cu persoana de alături. Partea cea mai interesantă a fost descoperirea unor lucruri necunoscute despre cealaltă persoană, care au fost confirmate ulterior de aceasta.  

Odată încheiat exercițiul, am mers în zona mentală, concretă. Am trecut în revistă atât conceptul de energie cu înțelegerea lui științifică, cât și cel de leadership, incluzând diferența dintre leadership și management. Iar pentru a lega informația teoretică de exemple concrete, am discutat despre o serie de lideri ai lumii, precum Nelson Mandela, Mahatma Gandhi, Lady Diana, Abraham Lincoln, Martin Luther King, Maica Teresa, Ecaterina Teodoroiu, dar și Adolf Hitler sau Iosif Vissarionivici Stalin, definindu-i prin intermediul unei caracteristici esențiale prin care s-au remarcat în fața maselor.

 

Partea a doua a serii, a fost susținută de către Mihaela Tatu, printr-o îmbinare perfectă de eleganță și forță specifică propriei ființe. Timp de trei ore, Mihaela ne-a purtat prin nenumărate povești personale care au dat culoare și consistență întregului tablou schițat în prima parte a serii. Ne-a vorbit despre forța creatoare a energiei feminine și despre rolul ei atât în mediul de afaceri, cât și în viața de zi cu zi, subliniind faptul că un lider adevărat este în primul rând liderul propriei vieți. Iar viața începe cu prima suflare, atunci când alături de copil se află mama, o femeie a cărei energie este ghid pentru copil din primul și până în ultimul moment al vieții. Și iată cum, de la femeia de afaceri, ne-a dus ușor la femeia-mamă, apoi la femeia-iubită sau soție și rolul acesteia în armonizarea relației de cuplu cu un bărbat. Însă aceste roluri nu pot exista fără ”femeia-femeie”. Aici, Mihaela ne-a fost ghid și interpret prin gesturi, mimică, voce sau postură, pentru diferite ingrediente care formează ”femeia-femeie”. Și astfel, ne întoarcem la femeie, în primul rând ca lider al propriei vieți și apoi ca lider social sau lider în mediul de afaceri. Cu astfel de povești ne-a fermecat Mihaela timp de trei ore, în care doamnele prezente au fost fascinate și absorbite de prezența, discursul și interacțiunea puternică cu ea.

 

Nu cred că poți exprima clar puterea energiei feminine în leadership, fără un model. Iar Mihaela a fost în această seară, pe de o parte întruchiparea perfectă a tuturor caracteristicilor cu care alți lideri ai lumii au devenit celebri, iar pe de altă parte, materializarea tuturor valențelor conceptului de energie feminină în leadership. Mai mult decât atât, Mihaela Tatu, este demonstrația vie a modului în care comunitatea WomenEsteem promovează femeia din mediul de afaceri: ”un complex de cunoştinţe, feminitate, creativitate şi materializare a frumosului”.

 

Acum două zile, vorbeam la telefon cu o prietenă de suflet. La un moment dat, primesc întrebarea: ”Auzi, am văzut că te-ai ”asociat” cu Mihaela Tatu. Vrei să-mi povestești despre ce este vorba, că eu nu am o părere prea bună despre ea. Nu o cunosc, dar te știu pe tine și nu prea înțeleg.”

Întrebarea a fost cât se poate de naturală și justificată, pentru că înainte de a participa la Business Days în decembrie 2017, tot ce știam despre Mihaela, era ”De trei ori femeie” și nervii pe care mi-i făceam acasă când mama ridica volumul televizorului pentru a o asculta din bucătărie. Însă la Business Days, pe lângă partea de moderare a conferințelor și seminarul cu tema ”Public speaking”, unde am interacționat scurt luându-i cartea de vizită, am reîntâlnit-o într-un cadru informal, la toaletă, unde am vorbit vreo 15 minute despre multe și de toate și am râs copios. Atunci m-a cucerit total prin naturalețea cu care povestea cu noi ca și când am fi mâncat împreună din aceleași blide în copilărie.

Am sunat-o în ianuarie să îi prezint o idee de colaborare și ne-am întâlnit a doua zi la prânz. Am povestit timp de 7 ore!!! Era o premieră absolută în viața mea să stau de vorbă atât de mult cu o persoană pe care nu o cunoșteam, dar nu mă puteam dezlipi de scaunul acela. Paradoxal, nici ea. 😊

Deci, cine este Mihaela Tatu prin ochii și sufletul meu? 

Este o femeie completă și o prezență de care nu te saturi. Și, fie vorba între noi, este de o mie de ori mai simpatică într-un cadru informal decât formal. N-are aere de ”cine sunt eu în fața mea”, cum îmi place mie să spun, iar pentru mine acest lucru reprezintă deja muntele urcat până la jumătate. Este o femeie ca mine și ca tine, a cărei viață și ale cărei experiențe au transformat-o și au făcut-o ceea ce este astăzi. Are cu siguranță umbrele ei, așa cum le am și eu, dar acele aspecte nu sunt treaba mea sau a altcuiva. Ceea ce contează pentru mine, este cum rezonez cu persoana din fața mea, iar cu Mihaela am rezonat nu doar la nivel de idei, concepte sau valori, ci și la nivel de suflet. Dintre toți oamenii pe care îi cunoști într-o viață, nu sunt mulți cei care ți se lipesc iremediabil de suflet. Iar atunci când găsești unul, este ca o revelație profundă a minunii care se numește viață și a perceptibilității scânteii divine în om, pe care toți o avem, dar am uitat de ea și atunci devine mai greu de exprimat și de simțit.

Ca atare, Mihaela este pentru mine un suflet fascinant, un om bun și profund, care a intrat în viața mea neanunțat, suprinzându-mă și care există încă, precum o adiere din alte sfere materializată brusc în lumea fizică. Pentru că ea așa este. Un amestec de feminitate și forță interioară care te poate spulbera sau aduna.

Dacă vrei să o cunoști, trebuie să iei în calcul un aspect foarte important: dacă îți place sau nu să vorbești mult. Dacă ai o pasiune sau o tendință inconștientă de a vorbi mult, nu vei fi cucerit prea tare, pentru că vei fi tot timpul preocupat de cuvântul de pe limbă, încercând să-l strecori în pauzele ei și să preiei controlul și nu vei putea fi atent la trăirile din spatele cuvintelor pe care le rostește precum curgerea unui pârâu de munte. Vei pleca probabil frustrat și vei spune că am aberat în acest articol și asta va fi realitatea ta. A mea sau a celui căruia îi place să asculte, este diferită pentru că Mihaela se descoperă în tăcerea cuvintelor rostite în continuu, ca timpul care este atunci când îl măsori și nu este, atunci când îl scoți din mintea ta.   

Și-atunci, cine este Mihaela Tatu? Este un produs mass-media sau altcineva?

Pentru mine, este altcineva decât cine credeam acum mulți ani că poate fi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că a intrat în viața mea și că s-a lăsat descoperită.

 

Este o idee care m-a vizitat prima dată acum vreo săptămână în timp ce făceam duş, recunosc. 😊

De atunci, îmi tot cântă în cap ca şi când ar fi o voce externă minţii mele. Şi iat-o în miez de noapte, cum mă vizitează din nou şi mă face să mă ridic din pat, să aprind lumina şi să iau laptop-ul să-i dau un pic de conţinut.

Ideea se adresează tuturor persoanelor din Bucureşti, obosite de clişeul de a petrece Crăciunul în casă, la masă, cu ochii alipiţi de ecranul televizorului, mâncând şi aşteptând să treacă şi momentul ăsta din an. Şi din populaţia aceasta, extragem acel eşantion de oameni care ştiu că au curajul şi determinarea să spargă pattern-ul descris mai sus şi să plece pe străzi pe 25 decemebrie pe la prânz sau într-un cămin de bătrâni care nu mai au pe nimeni, să le ofere o oră sau două din viaţa lor şi ceva ce le este la îndemână şi pot dărui. De la o prăjitură sau ceva de mâncare desprins din munţii aceia pe care mama şi mamaie îi pregătesc ca pentru sfârşitul lumii, până la un fular, o căciulă, o pereche de mănuşi sau orice altceva, ce prisoseşte în casă în condiţii bune şi poate fi folosit.

De o săptămână caut pe internet şi întreb în stânga şi în dreapta, cine ştie pe cineva, care ştie pe cineva, care cunoaşte un cămin de bătrâni ce nu este sponsorizat de nimeni de sărbători. Încă nu am găsit şi asta mă bucură, pentru că a crescut interesul în perioada sărbătorilor de a-i ajuta pe cei care au diferite nevoi.

De ce cămin de bătrâni, vă veţi întreba?

Pentru că acei bătrâni au fost cândva ca noi şi au visat să schimbe lumea şi au avut familii şi nu şi-au dorit să ajungă să fie singuri la bătrâneţe. Recunoaşteţi modelul? Şi noi, în majoritate, gândim la fel, dar nu ştim ce ne va rezerva ziua de mâine. Ca atare, la finalul vieţii, ori ne împăcăm cu tot ceea ni se întâmplă, ori drama devine atât de mare că unele suflete se refugiază într-un Alzheimer, altele într-un auz mai slab sau doar într-o singurătate tăcută, mocnită şi grea. Şi orice ajutor vine până atunci de sărbători, este binevenit, lăudabil şi privit cu zâmbetul pe buze, însă în zilele când s-au obişnuit să fie în familie, să stea ca noi obosiţi, ghiftuiţi, nervoşi pe mamaie care comentează nu ştiu ce emisiune, ei sunt tot singuri şi disperarea este mai mare. Este un un model social inoculat de atâtea generaţii, într-adevăr, care te încapsulează, iar nesesizat şi nelucrat, devine o dramă şi nu doar pentru bătrâni, ci şi pentru oricare dintre noi.

Eu am simţit-o în urmă cu 4 ani când am parcurs Camino de Santiago. S-a nimerit ca de Paşte să fiu pe drum. Pentru prima data în 32 de ani, eram singură de Paşte. Ideea mi s-a părut interesantă la început, însă cu cât se apropia ziua, mă simţeam cumva pierdută. Cu câteva zile înainte, am început să caut localităţi cu biserică ortodoxă, gândindu-mă că asta îmi va suplini lipsa celor dragi aflaţi acasă. Nu am găsit. Am ajuns în seara de sâmbătă într-un orăşel ce mi s-a arătat în toată spendoarea lui de la înălţime, eu coborând de pe munte. Nu mai îmi amintesc numele orăşelului, însă mi-a rămas amintirea emoţiei şi a disperării de a zări de sus o turlă asemănătoare bisericilor ortodoxe. Şi am găsit turla şi am mers plină de speranţă să intru în biserică. Era închisă şi era catolică. Paştele catolic fusese cu vreo lună înainte, deci nicio mişcare. Am trăit în acel moment, cea mai mare disperare şi cel mai profund sentiment de singurătate şi lipsă de apartenenţă. Mergem către refugiu deznădăjduită şi mă întrebam cine m-a pus să îmi aleg să fiu departe de casă de Paşte. Eram furioasă pe mine că făcusem această alegere şi toată seara mi s-a părut mizerabilă. Primeam mesaje şi urări, răspundeam la ele şi încercam să absorb prin toţi porii un sprit de departe… de prea departe.

A doua zi m-am trezit şi am pornit la drum. M-am gândit la ce aş fi făcut în ziua de Paşte dacă aş fi fost acasă. Păi, aş fi dormit până la 12:00-13:00 după noaptea petrecută până dimineaţă la slujba de Înviere, m-aş fi trezit, aş fi luat Paşti, aş fi mâncat vreo două ouă roşii, dar aş fi spart vreo 6-7 în competiţie cu cei din familie, aş fi mâncat multe prăjituri făcute în casă şi ceva mâncare fără carne, m-aş fi dus în câteva vizite de familie sau la prieteni şi aş fi revenit în pat pe la miezul nopţii ghiftuită, poate puţin cu stomacul în gât că pe la toată lumea trebuie să guşti câte ceva. În schimb, pe Camino, am mers toată ziua, am cunoscut oameni noi, m-am bucurat de locuri minunate, am mâncat doar cât am avut nevoie şi ce am găsit pe parcursul drumului, iar pe la ora 19:00-20:00 am intrat într-un refugiu, am cunoscut alţi oameni, am râs ascultându-le poveştile şi am decis să rămân acolo peste noapte.

Care dintre cele două experienţe m-a făcut mai fericită?

 

Păi, în ciuda disperării din seara anterioară şi a suferinţei din capul meu, da, din capul meu (!!!), a doua zi m-am simţit eliberată de o constrângere socială. În 2016, de Paşte, eram în India la Christina, o prietenă româncă. Am încercat să vopsim ouă cu sfeclă. Eşec total. Am luat maşina şi am mers să vizităm câteva temple, dintre care unul în satul Nandi, Templul Bhoga Nandishvara, construit în secolul al IX-lea şi dedicat zeului Shiva. Fericire maximă!!!

Privesc sărbătorile cu detaşare acum şi încerc să o învăţ şi pe mama să nu se mai chinuie să gătească timp de trei zile atâta mâncare pe care sfârşeşte să o mânânce doar ea până la Revelion, când face alt munte de mâncare. Nu înţelege şi o înţeleg, aşa cum îi înţeleg şi pe cei fără familii din varii motive. Anul acesta însă, sper ca mama să vină în Bucureşti, să meargă cu mine să facem ziua mai frumoasă şi altor persoane care au nevoie. Încă nu ştiu cui sau unde anume, dar am încredere că voi ajunge exact la acele suflete care au nevoie de o prezenţă în acea zi.

Deci, dacă te interesează să faci şi tu asta cu noi pe 25 decembrie, lasă un comentariu sau trimite-ne un mesaj pe facebook messenger. Sărbători Fericite! 😊

 

Se spune că “în spatele unui bărbat de succes, se află o femeie puternică”. Sunt total de acord cu afirmaţia, însă de această dată vreau să vă prezint situaţia în care, în spatele imaginii unei întregi comunităţi de femei din mediul de afaceri, se află un bărbat talentat. Şi, paradoxal, stă cuminte, ascultă, este atent la gesturile fiecărei femei şi le surprinde cu măiestrie transformându-le în veşnicie. Da, în spatele comunităţii noastre WomenEsteem, stă Mihai Ţuţu, fotograful oficial al evenimentelor noastre, care are răbdare timp de 2-3 ore să asculte poveştile noastre profesionale şi personale. Şi o face cu atâta naturaleţe, de parcă ar fi unul dintre noi! Şi pentru că îl consider un pilon important al acestei comunităţi, devine natural pentru mine să vi-l prezint.

De fapt, Mihai este unul dintre acei bărbaţi curajoşi şi inimoşi, care susţine femeile în orice context, începând cu soţia sa Alina şi mergând mai departe, până la noi persoane care intră în viaţa lui pe neaşteptate.

L-am cunoscut pe Mihai la începutul acestui an din întâmplare. Dăduse un anunţ pe facebook, în cadrul unui grup de “mergători pe Camino de Santiago”, cum îmi place să-i numesc. Avea o idee şi căuta oameni cu anumite abilităţi, care să îl ajute să o pună în practică. M-am oferit să văd despre ce este vorba şi să înţeleg cum pot contribui. Aşa ne-am întâlnit prin centrul Bucureştiului să ne cunoaştem şi să povestim. Ne-am văzut de câteva ori, am mers şi la proteste împreună, am vorbit mult despre Camino pe care l-am parcurs fiecare în perioade şi pe rute diferite, iar după un timp, ne-am pierdut din vedere. Am rămas însă cu un sentiment bun în suflet în ceea ce-l priveşte.

De aceea, după multe luni, pe la începutul lui noiembrie, l-am sunat să-l întreb dacă are timp să facă nişte fotografii în cadrul primului workshop al comunităţii WomenEsteemWomen Do Manage – pe care l-am organizat pe 9 noiembrie la Qreator by IQOS. Ideea iniţială fusese ca şi fotografiile să fie făcute tot de o femeie, fotograf, pentru a susţine conceptul comunităţii. Însă, cum “socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”, nu mi-a ieşit planul şi, pe ultima sută de metri, m-a trăznit ideea de a-l suna pe Mihai. Şi Mihai, a acceptat incredibil de rapid să susţină o idee nouă, care abia lua naştere.

 

Dar cine este Mihai?!

Mihai este un artist cu suflet senin. Nu tenebros sau dramatic, cum avem tendinţa să ne imaginăm artiştii. Este un artist solar şi generos. A coordonat multe proiecte în Bucureşti despre care poate aţi auzit: Casa viselor (teatru-concept labirint), albumul de fotografie ”Gândurile unui purtător de inimă”, proiectul de fotografie în on-line numit ”365 de telegrame pentru iubita mea depresivă” și altele pe care le găsiți aici.

În prezent lucrează la #modellingafter45, un proiect de fotografie care se va desfășura pe o perioadă de trei luni și care are ca obiectiv realizarea unui portofoliu de viitor model. În curând se va concentra pe trecerea în lumea foarte competititvă a freelancing-ului. O face plin de speranțe, idei și planuri foarte elaborate, cu încrederea că va reuşi să îşi transforme toate obiectivele în realitate.

Pentru mine, însă, Mihai este una dintre surprizele minunate pe care viaţa ţi le dăruieşte aparent “absolut din întâmplare”, atunci când te aştepţi mai puţin. Nu este doar fotograful oficial al comunităţii WomenEsteem, ci şi un bun observator pe a cărui părere mă bazez. Pentru că Mihai nu ştie doar să facă fotografii sau să zâmbească frumos cum îl vedeţi în imagini, ci ştie să se facă auzit şi să dea feedback-uri sincere şi constructive atunci când simte că ceva scârţâie. Iar asta îi creşte exponenţial valoarea umană. 

Am numit acest articol “Mihai Ţuţu, pilonul din umbra comunităţii WomenEsteem“, însă umbra tocmai s-a disipat. 😊 Deci, dacă vreţi să îl cunoaşteţi mai bine pe Mihai sau să colaboraţi cu el, îl găsiţi aici sau aici. 😊