I met Laura in the first “albergue” on the Portuguese Way of Saint James. She lives in in the United States of America, in California, but her origin is Mexican. The way she lived her life makes her a model for WomenEsteem International community and you are just one step away to discover why.

She had her first child when she was 18 and she got pregnant during College. 26 years ago, the US rules were against pregnant women in College and she had to fight the system to complete the last three months of her studies. She succeeded and two years after having her first child, she started studying to become an Ambulance paramedic. Four years later she enrolled into the firefighters school and she was the only women out of the four enrolled who graduated the program.

 

 

The current precent of firefighter women in US is 3%, hence why her job makes Laura a model for the women we are promoting in our community.

She is involved in a special program launched by the “The California Firefighter Joint Apprenticeship Committee” (Cal-JAC) and dedicated to promote the firefighter career among young women and recruit the ones who have what it takes to be a Hero. Because that’s how the firefighters are seen, and for sure they are the Heroes of our modern days! And when you add a woman in this combination, the message is even more powerful. By nature, the women have the power of creation, of giving birth, and saving other people’s live as a medic or firefighter, makes them even stronger and special.

 

 

For our Community, Laura is a true model because she managed to put together her personal life raising up two beautiful boys, Antonio 27 years old and Alfonso 21 years old, being a single mom, fighting the US system while she was pregnant, building up her career as a firefighter, being a daughter and becoming a wife. She is a great mix of all these aspects of her own Self, however she is more than that in the same time. She is a woman walking her own path and discovering new dimensions of herself, aspects she always had but they were quite for 47 years. 

Laura became an important part of my life. I’m watching her walking everyday, getting still (she is such an active person), paying attention to all the details outside and inside her own being, and just be… Here and Now! And she reminds me of myself, of my own journey in understanding my own light and my shadows. But the most important part is that she challenges me everyday to look and think from so many perspectives at certain things to be able to answer her questions. And that’s what I call mutual growth support, the most powerful skill women have!

 

So, Thank you, Laura, for stepping into my life so unexpectedly and walking side by side one of the most important journeys of our lives. We both think everyone should do the Camino and as Laura said today: “What’s one month? It’s not even a paragraph in the book of your life!”

 

 

 

Pe Cristina am cunoscut-o pe 10 mai anul acesta în cadrul unui eveniment organizat de Delta Guide – Reshaping Perspectives și dedicat promovării Coaching-ului ca metodă de dezvoltare personală și organizațională. În timpul atelierului din acea seară, am lucrat împreună un exercițiu de Coaching. Așa am intrat pentru prima dată în contact cu natura profundă a ei care m-a intrigat în primă fază. Ne-am revăzut după două săptămâni la întâlnirea lunară a Comunității WomenEsteem și atunci am înțeles că această cărare din viața noastră poate fi comună.

Cristina crede în această comunitate, iar valorile ei și intenția de a face lucruri minunate pentru a susține  femeile atât din mediul de afaceri cât și din alte arii de activitate, se mulează perfect pe ceea ce promovăm prin intermediul WomenEsteem. De aceea, cu energie, pasiune și curiozitate, se va alătura demersurilor noastre și va fi parte impoartantă a vocii WomenEsteem International în perioada următoare.  

 

Și pentru a face cunoștință cu Cristina și a înțelege de ce se potrivește poveștii noastre, iată câteva informații esențiale care vă vor ajuta să vă creați o primă idee despre ceea ce este și face.

Se autodefinește ca fiind ”cel mai mare visător profesionist” pe care îl cunoaște, iar activitatea ei susține din plin această afirmație pentru că este creatoarea blogului și comunității V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare). Mai mult decât atât, Cristina activează ca Life Coach și este autoarea eBook-ului despre feminitate ”Călătoria Zeiței Interioare”, precum și speaker pentru feminitate autentică și mindfulness. În activitățile ei, îmbină instrumente și cunoștințe din psihologie, NLP, Analiză Tranzacțională, psihologie transpersonală, psihologie arhetipală, Life Coaching și consiliere pentru dezvoltare personală, precum și mindfulness și spiritualitate

 

 

Dacă ar fi să o surprind în câteva cuvinte, aș spune că de la prima interacțiune mi-a transmis că este un adevărat căutător de sine. Iar din generozitatea-i caracteristică se naște dorința puternică de a împărtăși rapid cu ceilalți minunile procesului de autodescoperire. Și face acest lucru cu pasiune, punând la dispoziția tuturor celor interesați toate mijloacele pe care le cunoaște nu doar la nivel teoretic, ci și la nivel profund în urma unor procese personale de integrare.

Pentru a o descoperi mai bine, vă invit pe site-ul ei: https://cristinalotru.com, dar și pe pagina de Facebook ”Colecționar de vise scrise”.

 

WomenEsteem International Community is one of the projects close to my Soul. I have started this community, WomenEsteem, locally in Bucharest, Romania in November 2017, however in my head this idea it’s bigger than what I had the chance to manifest during the last 7 months. The intention came out as a direct result of my professional experience in international business environments where women are always proving to be strong, determinate and extremely reliable, but most of all, they have this talent of being managers by nature.  However, the path of a women in business it’s not easy at all. That’s why, usually women tend to lose their native strengths by copying men’s behavior to be able to succeed. I used to do that unconsciously as well, and I didn’t get it right away. After some years, I understood I was losing myself on the way and decide to change the direction. It takes time, but it’s good for the Soul, trust me. 😉

Going further, there is another aspect, more profound I would say, that unleashed my inner voice and made me start doing concrete things for women in business. And that’s called competitivity and “killing mode” women activate against each other when having similar career objectives or when they sense another strong woman around, that could prove herself more suitable for a certain responsibility. Even if I can understand the psychological reasons or the genetical information heritage, I am not willing to “close the eye” and not trying to transform it. I used to build teams and create the needed professional environment to cultivate the natural caring spirit women have and it worked out very well. So, if it can be done at a lower scale, why not at a higher scale as well?!

That’s why I choose to dedicate my journey on the Way of Saint James (the Portuguese part) this year to women around the world that know they are able to do anything they wish to accomplish, but most of all, to raise the awareness that women together are stronger than anything else. The feminine energy is actually the creation energy and the energy of the subconscious. I’m sure we all have seen what 3 open hearted women can create in a personal or professional life. Whether they are friends or just open business women choosing to achieve their goals together, the results are astonishing when they are creating and working together. Now, try to imagine for 30 seconds and extrapolate that power of creation to 3.5 billion women around the globe! Wouldn’t be that something you wish to move towards at?! 😊

That’s a big dream, I know, but as Walt Disney used to say “If you can dream it, you can do it!”. Not overnight, of course. That’s why, WomenEsteem International Community’s campaign on the Way of Saint James stays under “One step at a time” motto.

5 years ago, I walked the Way of Saint James the so-called French part, and during the first day I had this profound understanding that to reach Santiago de Compostela, I just need to focus on each step, not on the destination. And that made my journey extremely insightful and amazing. 

So, ladies, WomenEsteem International Community calls for you to join this dream, to grow not only this community at international level, but the spirit SHE (as she’s a lady as all of us 😊) has and SHE desires so much to expand. “One step at the time” according to the “Camino’s spirit” we will manifest in the real-life Women’s Leadership as a blessing for this world, not as a competition with men.

To follow our journey and to join our community, please follow us on Facebook, Instagram and on our website for new thoughts directly from the Way of Saint James.

Atunci când viața îți dăruiește oameni minunați și experiențe care te ajută să te apropii de versiunea ta mai conștientă, ajungi să îți dorești să împarți aceste daruri și cu ceilalți sau cel puțin să le faci cunoscute. Iată de ce, astăzi am ales să scriu despre Adrian și apariția lui neașteptată în viața mea. Povestea pare născută dintr-o întâmplare, în timpul unei discuții aparent de tatonare pentru o viitoare colaborare cu binecunoscuta Mihaela Tatu. Din vorbă în vorbă, primesc o nouă direcție de la Mihaela, care îmi spune cam așa: ”Trebuie să îl cunoști pe Adrian! Promite-mi că vei merge să-l cunoști. Eu simt că vei lua ceva important pentru tine de acolo!”. Nu mi-a spus exact ce anume și cum, iar pentru prima dată am apreciat că nu mi s-a dat o etichetă de genul ”X, maestru sau cunoscător în Y”. Am aflat doar că face uleiuri esențiale și cum îmi plac tare aromele, am știut că voi pleca de acolo cel puțin cu un ”Elixir Merlin” care a fost elementul decisiv al acestui pas. Am plecat cu 7 uleiuri, iar dacă mai încercam câteva, probabil plecam cu o duzină. Cert este că, mi-a plăcut și omul și locul și am ales să mă întorc să lucrez cu el. 

Dar cine este Adrian Moldovan?

Adrian este profesor de yoga. În ultimii 28 de ani a aprofundat diferite practici precum Hatha yoga, Jnana yoga, Raja yoga, Kriya yoga, Shivaism Kashmirian și alte știinte ezoterice (Alchimie, Arhetipuri Angelice, Arborele Vieții). A fost inițiat în practicile de mai sus de către diferiți maeștri și alchimiști atât europeni cât și indieni (în timpul petrecut în India). Cunoașterea astfel obținută o transmite generos mai departe prin intermediul a diferite cursuri de grup sau individuale. Iar în acest sens, între 17-22 iunie 2018 organizează alături de alți colegi profesori de yoga, a doua Ediție a YogaSat Festival la Cheile Grădiștei.

Când mi-a spus prima dată că vom lucra cu ”arhetipuri angelice”, mintea mi-a scos la iveală sintagma ”dihotomia arhetipală bine-rău” de care am fost fascinată în școală la orele de literatură română. Deci, știam că arhetip înseamnă tipar, model sau tipologie, iar ideea de îngeri îmi era familiară și îmi plăcea tare, că doar spusesem de miliarde de ori în copilărie ”înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu...”. Așa că, nu am înțeles prea bine în primă fază cum se va desfășura procesul, dar nici nu cred că ar fi fost nevoie. Important este să legi informația primită cu ceea ce ai experimentat deja, ca să îți dai seama dacă este ceva ce poți asimila și integra conștient.

Ulterior vei învăța caracteristicile fiecărui arhetip, adică ce face fiecare înger în parte și cum mare povestea cosmică și divină despre care ai tot auzit, are un sens și se reflectă în mica poveste, adică în tine ca individ. Iar dacă ne amintim că cea mai cunoscută rugăciune a lumii creștine ”Tatăl nostru” spune la un moment dat ”Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”, avem deja o indicație clară pe care o purtăm cu noi din copilărie, cum că lumea noastră ca tot, dar și ca individ, replică un model ”din cer”, iar ”voia” aceea divină, bazată pe niște legi divine clare se face în toate dimensiunile ”văzute și nevăzute”, înțelese și neînțelese încă de fiecare dintre noi.   

Iar acest model este cel al ”Arborelui Vieții”, cunoscut mai ales de către cei care au venit în contact cu Cabala. Modelul sau reprezentarea grafică este conținută în reprezentarea grafică a ”Florii Vieții”, cunoscută din ce în ce mai mult în ultimii ani, mai ales de către doamnele care sunt fascinate, fără a ști de ce, de bijuterii ce replică acest model. Acestea sunt, de fapt, tiparele de bază ale vieții, a tot ceea ce există atât în lumea pe care o percepem, cât și dincolo de ea.

Studiind modelul ”Arborelui Vieții” care pornește de la reprezentarea macro, a conștiințelor angelice care se manifestă ca arhetipuri sau tipologii, ajungi să înțelegi și să simți ulterior cum se transpun acestea în micul tău univers individual, ca replică a universului general și iată cum înțelegi de ce ”precum în cer așa și pe pământ”. Este un întreg proces care nu este ușor de transpus în cuvinte, însă merită experimentat dacă vrei să înțelegi ceea ce ești și, mai mult, să alegi ce vrei să devii în mod conștient.

Pentru a înțelege și a simți în corp transformările, Adrian combină acest model cu principii de vibrare a sunetelor arhetipale, sacre, care te ajută să depășești niște limite înrădăcinate în propria ființă, de care nu ești conștient înainte de a le simți. Știm că muzica ne face bine atunci când suntem stresați, sau că ne dă un ritm și ne mărește productivitatea când nu avem chef să facem ceva, însă nu cred că stăm să ne gândim de ce. O punem pe baza faptului că ne place și că ne îmbunătățește starea și cam atât. De fapt, muzica în sine, urmărește aceeași matrice a creației, iar anumite sunete corespund anumitor zone din corp care pot fi blocate la un moment dat. Prin vibrarea lor continuă se produce deblocarea și implicit transformarea stării de spirit în primă fază, iar cu timpul, insistând, transformarea mai profundă și eliminarea condiționărilor fizice, emoționale sau mentale instalate la un moment dat în viața fiecăruia dintre noi ca mecanism de apărare în fața unor stimuli care ne-au lezat.

Mergând mai departe, o altă îmbinare armonioasă pe care o face Adrian cu elementele de mai sus, respectiv ”Arborele Vieții” și principiile de vibrare a sunetelor arhetipale, este adăugarea principiilor de astrologie și a celor 5 elemente (ether, aer, apă, foc, pământ) și corelarea lor cu informațiile de mai sus.   

Toate acestea, pentru ca tu nu doar să înțelegi mental cum se leagă planul divin de cel individual, ci să simți la nivel profund, să poți vindeca și transforma, acele părți ale propriei ființe care te împiedică pentru moment să te armonizezi cu divinul din tine pentru a crea în mod natural viața pe care ți-o dorești cu adevărat.

Grație acestei cunoașteri pe care o primesc treptat de la Adrian și cu care lucrez de câteva luni atât asistată de el cât și individual, în mine s-au produs diferite transformări într-un timp relativ scurt, la care aș fi ajuns probabil în ceva ani de aprofundare individuală continuând a face puzzle-uri din bucăți adunate de pe cărările vieții. De aceea, cu infinită recunoștință pentru ceea ce continui să primesc prin intermediul acestor instrumente, recomand din suflet această practică sub ghidarea directă a lui Adrian.  

Persoana care mi l-a recomandat mi l-a prezentat cam așa: ”Adrian este un munte de energie pe care o simți de la distanță”. Confirm că este un munte la propriu, pentru că este foarte înalt Altfel, pentru mine Adrian este Prezență, Atenție și Cunoaștere, însă vă invit să-l cunoașteți personal, pentru a vă forma propria opinie.

Adrian poate fi găsit pe facebook  sau pe site-ul http://www.kigam.ro  

#THAÏS & STRÖE

 

Thaïs Coman și Oana Ströe, sunt două fete minunate și talentate, care au creat, au lansat și au așezat frumos atât în piața națională cât și în cea internațională, brandul românesc ce le poartă numele. Le-am cunoscut la finalul lunii octombrie 2017, la recomandarea unei prietene care mi le-a prezentat cam așa ”fete super talentate și cu bun simț”. Nu mi-a trebuit mai mult să vreau să le întâlnesc, iar din primul moment am știut că suntem pe aceeași lungime de undă. Două săptămâni mai târziu, le-am avut invitate în prima ediție a workshop-urilor lunare ale comunității WomenEsteem. Am vorbit atunci despre abilitățile native de management ale femeilor, iar Thaïs și Oana ne-au prezentat câteva trucuri în alegerea vestimentației la birou. Așa au devenit membre ale comunității noastre și au fost prezente, când una când cealaltă, la fiecare eveniment.

Au creat relații și colaborări frumoase cu alte membre în cadrul întâlnirilor noastre, iar acest aspect este diferențiatorul de bază al comunității WomenEsteem în piață.

#Uzinadepixeli

Thaïs și Oana au oferit diferite piese din colecțiile proprii pentru unul dintre proiectele născute tot în cadrul WomenEsteem, #modellingafter45, al Mirelei Adamescu, prima membră a comunității noastre. O parte dintre outfit-urile prezente în fotografiile de portofoliu ale Mirelei sunt marca THAÏS & STRÖE.

De asemenea, pentru noua colecție lansată anul acesta în februarie la Londra, în cadrul evenimentului internațional Pure London, au colaborat cu Stagio Style by Georgiana Stavrositu, o altă membră a comunității noastre, care a asigurat partea de hair styling a modelului ce reprezintă imaginea catalogului THAÏS & STRÖE la Londra.

 

#Uzinadepixeli

 

Și pentru a duce la următoarul nivel conexiunea noastră, începând cu întâlnirea din martie 2018, THAÏS & STRÖE va asigura vestimentația Dianei Georgescu, în calitate de fondator al Comunității WomenEsteem și cofondator al Delta Guide – Reshaping Perspectives pentru toate evenimentele oficiale desfășurate sub egida celor două branduri.     

Stilul vestimentar creat și promovat de către THAÏS & STRÖE este stilul minimalist, potrivit atât pentru ținute business, cât și casual. De aceea, este ușor de adoptat și folosit în diferite medii, de către doamnele și domnișoarele ce își ghidează viața după deja celebrul motto ”Keep it simple!”.

 

Pentru a descoperi diversitatea creațiilor THAÏS & STRÖE, puteți accesa link-ul de mai jos, iar pentru a le vedea ”in action”, vă invităm la evenimentele Comunității WomenEsteem, în cadrul căreia, veți vedea cum fiecare ținută este potrivită în mod armonios fiecărei teme în discuție. Pentru că Thaïs Coman și Oana Ströe nu vă oferă doar o ținută, ci o personalizare a ținutei dumneavoastră în funcție de nevoile proprii.

Și, ca o notă personală, primul lucru care a fost admirat la subsemnata în fotografiile ultimei întâlniri WomenEsteem din 29 martie 2018 publicate pe canalele de social media, a fost outfit-ul marca THAÏS & STRÖE  pe care îl puteți admira mai sus.    

 THAÏS & STRÖE sunt de găsit pe instagram și facebook.

This slideshow requires JavaScript.

 

La finalul lunii trecute, pe 29 martie, ne-am revăzut în București în cadrul comunității WomenEsteem, la deja obișnuita întâlnire lunară dedicată femeilor ce activează în mediul de afaceri. Seara se anunța plină de prezențe care mai de care mai interesante. În final, în urma unor ”accidente” de ultim moment, am sfârșit prin a avea prezente șapte femei minunate, care au dat consistență și sens acestei seri. Se spune că oricât de mult ți-ai dori să faci ceva sau să iei parte la o acțiune, aceasta se va întâmpla doar dacă ești cu adevărat pregătit să trăiești acea experiență. Ca atare, dintre cele 25 de persoane anunțate inițial, faptul că au ajuns 7, este o reconfirmare că undeva, lucrurile se așază așa cum este mai bine pentru fiecare dintre noi.

Am început această seară cu un exercițiu de conectare bazat pe tema întâlnirii noastre. Trebuie să mărturisesc că totul s-a întâmplat pe moment. Când ești ”pregătit” pentru o audiență mare și te trezești cu o realitate diferită de cea așteptată, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să te adaptezi, să improvizezi și să lași o parte din creație în mâna cocreatorilor prezenți. Ca atare, am ales inspirația de moment și zarurile au fost aruncate!

Alegerile doamnelor prezente au conturat perfect ceea nu stătea în controlul meu și iată că ne-am ales cu un exercițiu cu părți adiționale la cererea participantelor. Ne-am jucat cu ”rigiditatea regulilor” versus ”libertatea de a alege” și am văzut impactul psihologic direct al setării mentale inițiale. Concluzia interesantă a exercițiului, simțită și conștientizată de către participante a fost aceea că atunci când alegi un cadru bazat pe reguli clare, chiar dacă ți se dă libertatea de a alege să fii spontan și să-ți creezi propria poveste, mentalul tău se mișcă într-un cadru delimitat, raportându-se la reguli care nu vin sub nicio formă din exterior, ci din interiorul tău, din propriul sistem de referință asupra a ceea ce crezi că poți să faci sau nu. În același timp, persoane care au pornit cu ideea de libertate a alegerii, au păstrat același sentiment chiar și într-un cadru limitat de reguli bine stabilite.

A doua parte a serii, a fost susținută de Mihaela Tatu, care ne-a provocat să ne poziționăm în ceea ce numim ”viața noastră”.

”Unde ești tu în viața ta?” și ”Ce faci tu cu viața ta?” au fost cele două întrebări de bază, care ne-au scos rapid din zona de confort și amorțeală rutinieră și ne-au făcut să ne poziționăm în timpul și spațiul propriei traiectorii profesionale și personale. Teoretic, zici mereu că știi unde te afli. Practic, când ți se pune o întrebare directă și cineva te privește în ochi transmițându-ți continuu și constant celebrul ”Cut the bullshit!”, ceva se mișcă în tine într-un mod nou și alegi pe loc să fii autentic, pentru că altfel de ce ai veni la un astfel de atelier, dacă nu să fii tu cel real, preocupat de ceea ce ești?

 

Și pentru că tot vorbeam despre spontaneitate și alegeri, Mihaela nu s-a limitat doar la poveștile noastre împărtășite pe baza celor două întrebări, ci ne-a provocat cu un exercițiu de dicție, transformațional! A povesti atmosfera creată în timpul acestui exercițiu nu este deloc ușor. Cuvintele mi se par prea stângace pentru a reda nivelul de conexiune pe axele ”tu cu tine” și ”tu cu ceilalți”. Cert este, că prin măiestria Mihaelei de a ne stimula potențialul de care cu siguranță niciuna dintre noi nu eram conștiente, am atins un nivel de profunzime a ceea ce suntem, pe care rar ai ocazia să-l conștientizezi într-o întâlnire de trei ore.

 

Și pentru că am primit și continuăm să primim o parte din cunoașterea și prezența minunată a Mihaelei, i-am dedicat ultima parte a serii. Am marcat în timp și spațiu prezența ei în comunitatea noastră, ca Membru de Onoare al Comunității WomenEsteem și ne-am distrat cântându-i ”La mulți ani!” cu câteva zile înainte de 7 aprilie, ziua ei de naștere.

A fost o seară a alegerilor conștiente, inspirate, de moment. O seară dedicată femeilor din mediul de afaceri, care sunt în primul rând, femei, ființe umane. Nu am vorbit foarte mult despre mediul de business. De data aceasta, afacerile au fost privite prin sufletul celui care se aruncă într-o profesie pentru un motiv. Cât este de aliniat acest motiv cu tine ca om, este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, femei și bărbați, pentru că omul de afaceri nu se disociază de ființa umană care îl întruchipează. Tendința este de disociere, de a lăsa acasă emoții și trăiri specific umane, însă oricât de mult am disimula în mediul de business, înăuntrul nostru stă turcește omul care înghite în sec și se frustrează. Și la final, întrebările sunt ”Pentru ce faci asta și unde ești tu în viața ta?”.

    

 

Vineri, 26 ianuarie, am organizat la OK Center România, întâlnirea lunară a comunității WomenEsteem, cu tema ”Puterea energiei feminine în Leadership”. Invitata noastră specială, pe care o considerăm o figură reprezentativă pentru această temă, a fost Mihaela Tatu, iar dacă veți citi tot articolul, veți afla și de ce. 😊

Este o provocare să definești conceptul de energie într-un mod universal înțeles și acceptat. De aceea, seara noastră a debutat cu un exercițiu de conectare, în care ne-am propus să experimentăm acest concept, anulând pentru câteva minute toate simțurile, cu excepția celui tactil. La final, participantele noastre au definit propria experiență ca fiind un schimb de informație făcut prin intermediul energiei, în legătură cu persoana de alături. Partea cea mai interesantă a fost descoperirea unor lucruri necunoscute despre cealaltă persoană, care au fost confirmate ulterior de aceasta.  

Odată încheiat exercițiul, am mers în zona mentală, concretă. Am trecut în revistă atât conceptul de energie cu înțelegerea lui științifică, cât și cel de leadership, incluzând diferența dintre leadership și management. Iar pentru a lega informația teoretică de exemple concrete, am discutat despre o serie de lideri ai lumii, precum Nelson Mandela, Mahatma Gandhi, Lady Diana, Abraham Lincoln, Martin Luther King, Maica Teresa, Ecaterina Teodoroiu, dar și Adolf Hitler sau Iosif Vissarionivici Stalin, definindu-i prin intermediul unei caracteristici esențiale prin care s-au remarcat în fața maselor.

 

Partea a doua a serii, a fost susținută de către Mihaela Tatu, printr-o îmbinare perfectă de eleganță și forță specifică propriei ființe. Timp de trei ore, Mihaela ne-a purtat prin nenumărate povești personale care au dat culoare și consistență întregului tablou schițat în prima parte a serii. Ne-a vorbit despre forța creatoare a energiei feminine și despre rolul ei atât în mediul de afaceri, cât și în viața de zi cu zi, subliniind faptul că un lider adevărat este în primul rând liderul propriei vieți. Iar viața începe cu prima suflare, atunci când alături de copil se află mama, o femeie a cărei energie este ghid pentru copil din primul și până în ultimul moment al vieții. Și iată cum, de la femeia de afaceri, ne-a dus ușor la femeia-mamă, apoi la femeia-iubită sau soție și rolul acesteia în armonizarea relației de cuplu cu un bărbat. Însă aceste roluri nu pot exista fără ”femeia-femeie”. Aici, Mihaela ne-a fost ghid și interpret prin gesturi, mimică, voce sau postură, pentru diferite ingrediente care formează ”femeia-femeie”. Și astfel, ne întoarcem la femeie, în primul rând ca lider al propriei vieți și apoi ca lider social sau lider în mediul de afaceri. Cu astfel de povești ne-a fermecat Mihaela timp de trei ore, în care doamnele prezente au fost fascinate și absorbite de prezența, discursul și interacțiunea puternică cu ea.

 

Nu cred că poți exprima clar puterea energiei feminine în leadership, fără un model. Iar Mihaela a fost în această seară, pe de o parte întruchiparea perfectă a tuturor caracteristicilor cu care alți lideri ai lumii au devenit celebri, iar pe de altă parte, materializarea tuturor valențelor conceptului de energie feminină în leadership. Mai mult decât atât, Mihaela Tatu, este demonstrația vie a modului în care comunitatea WomenEsteem promovează femeia din mediul de afaceri: ”un complex de cunoştinţe, feminitate, creativitate şi materializare a frumosului”.

 

Acum două zile, vorbeam la telefon cu o prietenă de suflet. La un moment dat, primesc întrebarea: ”Auzi, am văzut că te-ai ”asociat” cu Mihaela Tatu. Vrei să-mi povestești despre ce este vorba, că eu nu am o părere prea bună despre ea. Nu o cunosc, dar te știu pe tine și nu prea înțeleg.”

Întrebarea a fost cât se poate de naturală și justificată, pentru că înainte de a participa la Business Days în decembrie 2017, tot ce știam despre Mihaela, era ”De trei ori femeie” și nervii pe care mi-i făceam acasă când mama ridica volumul televizorului pentru a o asculta din bucătărie. Însă la Business Days, pe lângă partea de moderare a conferințelor și seminarul cu tema ”Public speaking”, unde am interacționat scurt luându-i cartea de vizită, am reîntâlnit-o într-un cadru informal, la toaletă, unde am vorbit vreo 15 minute despre multe și de toate și am râs copios. Atunci m-a cucerit total prin naturalețea cu care povestea cu noi ca și când am fi mâncat împreună din aceleași blide în copilărie.

Am sunat-o în ianuarie să îi prezint o idee de colaborare și ne-am întâlnit a doua zi la prânz. Am povestit timp de 7 ore!!! Era o premieră absolută în viața mea să stau de vorbă atât de mult cu o persoană pe care nu o cunoșteam, dar nu mă puteam dezlipi de scaunul acela. Paradoxal, nici ea. 😊

Deci, cine este Mihaela Tatu prin ochii și sufletul meu? 

Este o femeie completă și o prezență de care nu te saturi. Și, fie vorba între noi, este de o mie de ori mai simpatică într-un cadru informal decât formal. N-are aere de ”cine sunt eu în fața mea”, cum îmi place mie să spun, iar pentru mine acest lucru reprezintă deja muntele urcat până la jumătate. Este o femeie ca mine și ca tine, a cărei viață și ale cărei experiențe au transformat-o și au făcut-o ceea ce este astăzi. Are cu siguranță umbrele ei, așa cum le am și eu, dar acele aspecte nu sunt treaba mea sau a altcuiva. Ceea ce contează pentru mine, este cum rezonez cu persoana din fața mea, iar cu Mihaela am rezonat nu doar la nivel de idei, concepte sau valori, ci și la nivel de suflet. Dintre toți oamenii pe care îi cunoști într-o viață, nu sunt mulți cei care ți se lipesc iremediabil de suflet. Iar atunci când găsești unul, este ca o revelație profundă a minunii care se numește viață și a perceptibilității scânteii divine în om, pe care toți o avem, dar am uitat de ea și atunci devine mai greu de exprimat și de simțit.

Ca atare, Mihaela este pentru mine un suflet fascinant, un om bun și profund, care a intrat în viața mea neanunțat, suprinzându-mă și care există încă, precum o adiere din alte sfere materializată brusc în lumea fizică. Pentru că ea așa este. Un amestec de feminitate și forță interioară care te poate spulbera sau aduna.

Dacă vrei să o cunoști, trebuie să iei în calcul un aspect foarte important: dacă îți place sau nu să vorbești mult. Dacă ai o pasiune sau o tendință inconștientă de a vorbi mult, nu vei fi cucerit prea tare, pentru că vei fi tot timpul preocupat de cuvântul de pe limbă, încercând să-l strecori în pauzele ei și să preiei controlul și nu vei putea fi atent la trăirile din spatele cuvintelor pe care le rostește precum curgerea unui pârâu de munte. Vei pleca probabil frustrat și vei spune că am aberat în acest articol și asta va fi realitatea ta. A mea sau a celui căruia îi place să asculte, este diferită pentru că Mihaela se descoperă în tăcerea cuvintelor rostite în continuu, ca timpul care este atunci când îl măsori și nu este, atunci când îl scoți din mintea ta.   

Și-atunci, cine este Mihaela Tatu? Este un produs mass-media sau altcineva?

Pentru mine, este altcineva decât cine credeam acum mulți ani că poate fi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că a intrat în viața mea și că s-a lăsat descoperită.

 

 

Sounds strange, but it’s not. We really don’t have to change in 2018 if we are happy with our lives. It’s not a contest each year to see who succeeded and who failed. It’s just a general constraint usually covered by a personal development motto. Anybody puts it on their wish list for the New Year, as if it should be a must. But it’s not! In the end, it’s just a matter of perspective, of choosing an illusion instead of a so-called cruel reality or a failure.

 

The trick is, failure does not exist! It’s just a way of looking at the experiences that are not giving you something you have wished for so long. But that’s not failure, it’s just a different step towards a new achievement. Let’s think for instance at kids learning to walk. They don’t have the notion of „failure”. If they knew failure, they would stop walking, and that would be a new reality for all of us.

So, not having on your To Do List for 2018 a point saying „I will change that…” it’s not a tragedy. The tragedy might arise when you have it there, but you don’t believe in it. This can lead to un-satisfaction and lower self-esteem and you don’t need that in your life, trust me.

I did change important things in my life over the years, but none of them were on my To Do List at the beginning of a new year. And you know why? Because change will happen when you are ready for it! And I am talking about changes that are coming in your life to stay for a long period of time. This kind of changes are not suddenly done. Time and other small changes will lead you to transform an important behavior or make a certain decision and stick with it.

In 2010 I quit smoking. It was for real at that time. I did it twice before 2010 but after some months or years of good practice, I changed my mind and started smocking again. Why? Because when I started to smock, I did it during a though period of time, thinking that smocking would make me relax and forget my sadness. And that thought became an axiom of my life. So, every time I had big issues like losing someone dear from the family, the first thing I used to do was lighting up a cigarette to relax a bit and suffer less.

In 2010, I took a two weeks’ vacation. I was really down and I felt the need to take a break. Two days later I profoundly understood I was living a huge lie. The reality is that smoking doesn’t calm you down, but increases the anxiety. I had known it for ages, but I had never felt it inside as being true. That morning, in Greece, I said to myself “I am not stupid. I know I can relax better without smoking and I did it so many times before”! And that was the beginning of a new change that still lasts 8 years later. I did small steps in between, it’s true, but the major one was done when I felt deep inside what my mind was telling me every time I tried to quit smoking.

Basically, you can write down tons of wish lists. However, everything will happen when your entire being, including your mind, your body, your soul and your heart wish for the change to happen. And this will occur whether you have it on your To Do list for a New Year or not. In fact, we often publish on social media channels quotes like “The only constant in life, is change”, yet we are rushing to do big changes when we are not ready for them, and fear change when it’s entering uninvited into our life. That’s why I think we should take out the burden of these lists that are becoming more and more a Must, like eating or sleeping, and just be present each moment of our life, trying to make it better for us and the people around, and be more conscious about the fact that we might do small changes each day, leading us to important changes tomorrow.   

The funny thing is that the well-known “change management” programs for big companies are following the same paradigm, but I will tell you more about this in my next article. So, stay tuned and follow our page for more insights.

 

Este o idee care m-a vizitat prima dată acum vreo săptămână în timp ce făceam duş, recunosc. 😊

De atunci, îmi tot cântă în cap ca şi când ar fi o voce externă minţii mele. Şi iat-o în miez de noapte, cum mă vizitează din nou şi mă face să mă ridic din pat, să aprind lumina şi să iau laptop-ul să-i dau un pic de conţinut.

Ideea se adresează tuturor persoanelor din Bucureşti, obosite de clişeul de a petrece Crăciunul în casă, la masă, cu ochii alipiţi de ecranul televizorului, mâncând şi aşteptând să treacă şi momentul ăsta din an. Şi din populaţia aceasta, extragem acel eşantion de oameni care ştiu că au curajul şi determinarea să spargă pattern-ul descris mai sus şi să plece pe străzi pe 25 decemebrie pe la prânz sau într-un cămin de bătrâni care nu mai au pe nimeni, să le ofere o oră sau două din viaţa lor şi ceva ce le este la îndemână şi pot dărui. De la o prăjitură sau ceva de mâncare desprins din munţii aceia pe care mama şi mamaie îi pregătesc ca pentru sfârşitul lumii, până la un fular, o căciulă, o pereche de mănuşi sau orice altceva, ce prisoseşte în casă în condiţii bune şi poate fi folosit.

De o săptămână caut pe internet şi întreb în stânga şi în dreapta, cine ştie pe cineva, care ştie pe cineva, care cunoaşte un cămin de bătrâni ce nu este sponsorizat de nimeni de sărbători. Încă nu am găsit şi asta mă bucură, pentru că a crescut interesul în perioada sărbătorilor de a-i ajuta pe cei care au diferite nevoi.

De ce cămin de bătrâni, vă veţi întreba?

Pentru că acei bătrâni au fost cândva ca noi şi au visat să schimbe lumea şi au avut familii şi nu şi-au dorit să ajungă să fie singuri la bătrâneţe. Recunoaşteţi modelul? Şi noi, în majoritate, gândim la fel, dar nu ştim ce ne va rezerva ziua de mâine. Ca atare, la finalul vieţii, ori ne împăcăm cu tot ceea ni se întâmplă, ori drama devine atât de mare că unele suflete se refugiază într-un Alzheimer, altele într-un auz mai slab sau doar într-o singurătate tăcută, mocnită şi grea. Şi orice ajutor vine până atunci de sărbători, este binevenit, lăudabil şi privit cu zâmbetul pe buze, însă în zilele când s-au obişnuit să fie în familie, să stea ca noi obosiţi, ghiftuiţi, nervoşi pe mamaie care comentează nu ştiu ce emisiune, ei sunt tot singuri şi disperarea este mai mare. Este un un model social inoculat de atâtea generaţii, într-adevăr, care te încapsulează, iar nesesizat şi nelucrat, devine o dramă şi nu doar pentru bătrâni, ci şi pentru oricare dintre noi.

Eu am simţit-o în urmă cu 4 ani când am parcurs Camino de Santiago. S-a nimerit ca de Paşte să fiu pe drum. Pentru prima data în 32 de ani, eram singură de Paşte. Ideea mi s-a părut interesantă la început, însă cu cât se apropia ziua, mă simţeam cumva pierdută. Cu câteva zile înainte, am început să caut localităţi cu biserică ortodoxă, gândindu-mă că asta îmi va suplini lipsa celor dragi aflaţi acasă. Nu am găsit. Am ajuns în seara de sâmbătă într-un orăşel ce mi s-a arătat în toată spendoarea lui de la înălţime, eu coborând de pe munte. Nu mai îmi amintesc numele orăşelului, însă mi-a rămas amintirea emoţiei şi a disperării de a zări de sus o turlă asemănătoare bisericilor ortodoxe. Şi am găsit turla şi am mers plină de speranţă să intru în biserică. Era închisă şi era catolică. Paştele catolic fusese cu vreo lună înainte, deci nicio mişcare. Am trăit în acel moment, cea mai mare disperare şi cel mai profund sentiment de singurătate şi lipsă de apartenenţă. Mergem către refugiu deznădăjduită şi mă întrebam cine m-a pus să îmi aleg să fiu departe de casă de Paşte. Eram furioasă pe mine că făcusem această alegere şi toată seara mi s-a părut mizerabilă. Primeam mesaje şi urări, răspundeam la ele şi încercam să absorb prin toţi porii un sprit de departe… de prea departe.

A doua zi m-am trezit şi am pornit la drum. M-am gândit la ce aş fi făcut în ziua de Paşte dacă aş fi fost acasă. Păi, aş fi dormit până la 12:00-13:00 după noaptea petrecută până dimineaţă la slujba de Înviere, m-aş fi trezit, aş fi luat Paşti, aş fi mâncat vreo două ouă roşii, dar aş fi spart vreo 6-7 în competiţie cu cei din familie, aş fi mâncat multe prăjituri făcute în casă şi ceva mâncare fără carne, m-aş fi dus în câteva vizite de familie sau la prieteni şi aş fi revenit în pat pe la miezul nopţii ghiftuită, poate puţin cu stomacul în gât că pe la toată lumea trebuie să guşti câte ceva. În schimb, pe Camino, am mers toată ziua, am cunoscut oameni noi, m-am bucurat de locuri minunate, am mâncat doar cât am avut nevoie şi ce am găsit pe parcursul drumului, iar pe la ora 19:00-20:00 am intrat într-un refugiu, am cunoscut alţi oameni, am râs ascultându-le poveştile şi am decis să rămân acolo peste noapte.

Care dintre cele două experienţe m-a făcut mai fericită?

 

Păi, în ciuda disperării din seara anterioară şi a suferinţei din capul meu, da, din capul meu (!!!), a doua zi m-am simţit eliberată de o constrângere socială. În 2016, de Paşte, eram în India la Christina, o prietenă româncă. Am încercat să vopsim ouă cu sfeclă. Eşec total. Am luat maşina şi am mers să vizităm câteva temple, dintre care unul în satul Nandi, Templul Bhoga Nandishvara, construit în secolul al IX-lea şi dedicat zeului Shiva. Fericire maximă!!!

Privesc sărbătorile cu detaşare acum şi încerc să o învăţ şi pe mama să nu se mai chinuie să gătească timp de trei zile atâta mâncare pe care sfârşeşte să o mânânce doar ea până la Revelion, când face alt munte de mâncare. Nu înţelege şi o înţeleg, aşa cum îi înţeleg şi pe cei fără familii din varii motive. Anul acesta însă, sper ca mama să vină în Bucureşti, să meargă cu mine să facem ziua mai frumoasă şi altor persoane care au nevoie. Încă nu ştiu cui sau unde anume, dar am încredere că voi ajunge exact la acele suflete care au nevoie de o prezenţă în acea zi.

Deci, dacă te interesează să faci şi tu asta cu noi pe 25 decembrie, lasă un comentariu sau trimite-ne un mesaj pe facebook messenger. Sărbători Fericite! 😊