Sâmbătă, 14 octombrie, am fost la Marşul “Împreună pentru siguranţa Femeilor” organizat de “Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţe împotriva femeilor”. Am fost plăcut surprinsă să văd o aşa diversitate în rândul participanţilor: femei, bărbaţi, copii, adolescenţi, femei de etnie rromă, românce sau din întâmplare ori voit, femei de alte naţionalităţi aflate în Bucureşti. Vocile s-au făcut auzite pentru a apăra drepturile femeilor şi toţi am mărşăluit pentru siguranţa femeilor. Am purtat cu noi amintirea unor femei ce nu mai sunt în această viaţă şi mi-am luat puţin timp la final să le citesc scurta istorie de 7 rânduri. O viaţă captată în 7 rânduri, ca o “carte de vizită” mai mare, numai că după ce o vezi, nu mai poţi vizita persoana al cărei nume este prezent sub ochii tăi. Şi au stat aceste “cărţi de vizită” înşirate ca măgele pe o sfoară pentru ca TU, mâine, să nu ajungi în locul lor.

Astăzi m-am trezit ca într-o altă zi obişnuită din viaţa mea. Şi la un moment dat mi-au revenit în minte “cărţile de vizită” negre. Şi m-am gândit la marşul de ieri din Bucureşti. Marş tras la xerox din sau şi prin alte ţări din toată lumea. Anul trecut eram în India şi m-am întors de acolo îngrozită de practica indienilor de a ucide noii născuţi sau fetusul care se dovedeşte a fi de sex feminin, doar pentru a nu ieşi în pierdere financiară când copilul ajunge la vârsta de a se căsători. Practica este ilegală, dar ce folos, pentru că este încă vie. Primul ministru al Indiei declara în 2015 că zilnic sunt ucise în medie 2000 de fete în stadiul de fetus sau imediat după naştere. “Asta este India, veţi spune”… Însă să revenim şi cu un exemplu din Europa. De fiecare dată când merg în Italia, aud în diferite contexte şi momente din zi, ştirile. Aproxiemez că 80% din conţinutul lor se referă la cazuri de ucidere a femeilor. Emisiuni TV sunt dedicate analizării acestor cazuri pe parcursul a luni sau ani. Şi când revin din întâmplare în Italia, după luni de zile, aud acelaşi caz într-o altă etapă de analiză.

Dar să nu ne uităm doar la excepţii, veţi spune. Ca atare dacă ne uităm la nivel global, conform datelor furnizate de ONU în 2015, 35% dintre femei sunt supuse unei forme sau alta de violenţă şi agresiune.

Procentul acesta nu este de neglijat şi totuşi violenţele continuă în ciuda a mii de proteste organizate în majoritatea statelor lumii. Şi nu mă pot abţine de la a întreba de fiecare dată ce face victima după prima agresiune, pentru că de cele mai multe ori, vorbim de situaţii care se repetă înainte de a deveni fatale. Majoritatea femeilor care militiează pentru non-violenţă sunt femei care au trecut cel puţin printr-o formă de agresiune domestică sau chiar în mediul de lucru. Şi nu mă refer aici doar la agresiunile venite din partea bărbaţilor, ci şi la cele venite din partea femeilor. Da, femeile pot fi extrem de agresive cu semenele lor în mediul profesional cel puţin şi cred că toţi cunoaştem măcar un exemplu în acest sens. Şi atunci ce este făcut pentru a reduce nivelul de agresivitate şi violenţă?

M-am gândiat astăzi la trei comportamente care s-au dovedit a fi eficiente în diferite cazuri pe care le cunosc personal:

1. Găseşte curajul de a spune STOP, când o situaţie devine insuportabilă pentru tine! Violenţa verbală sau psihologică este la fel de importantă ca violenţa fizică. Deci, respectă-te mai întâi pe tine şi nu o tolera în nicio situaţie. Poţi considera că este o greşală când se întâmplă prima dată, dar deja repetată, devine un comportament constant care nu îţi va aduce niciun beneficiu ulterior.
2. Caută ajutor în rândul prietenilor tăi sau îndreaptă-te către un grup organizat care te poate susţine şi îţi poate oferi o perspectivă difertă asupra situaţiei agresive pe care o trăieşti. Trăim în era în care informaţia este la îndemâna oricui o caută şi poţi găsi uşor un grup de persoane care să-ţi fie alături şi să te ajute să treci peste blocaje. Delta Guide – Reshaping Perspectives are o astfel de comunitate dedicată femeilor din mediul de afaceri, în care poţi găsi pe cineva care să te asculte. Trebuie doar să decizi să ne contactezi şi să acţionezi în acest sens, iar noi vom găsi modalitatea potrivită pentru a te ajuta.
3. Pleacă din locul, situaţia, relaţia personală sau profesională în care te simţi agresat în orice fel. Când o situaţie devine greu de suportat, ea nu ţi se mai potriveşte. Trăim într-o continuă schimbare şi cu toate că ne este frică să ne schimbăm, schimbarea este singura constantă din viaţa noastră. În contactul cu mediul ce include o diversitatea extrem de mare de stimuli şi factori, ne schimbăm starea de spirit de la vesel la trist destul de repede, ne schimbăm valoarea indicilor din sânge în funcţie de ceea ce mâncăm, celulele mor şi se nasc altele în permanenţă şi lista poate continua. Deci, ne ajunge un singur cuvânt sau o tabletă de ciocolată care să ne stimuleze producerea de endorfine şi de aici o stare de bine contrară poate celei de tristeţe din urmă cu cinci minute. Tot la fel ne poate fi de ajuns o situaţie care se repetă constant pentru a părăsi ecuaţia respectivă şi a intra într-una nouă care este lipsită de factori agresivi de orice fel care ne fac rău.

Cele trei comportamente de mai sus, nu sunt exclusive femeilor. Atât femeile cât şi bărbaţii au aceleaşi şanse de a trăi situaţii de agresivitate în orice fel de mediu, domestic sau profesional. Important este ca fiecare dintre noi să găsească curajul de a spune STOP înainte ca lucrurile să devină dramatice.